Dan Tudor îşi mută o parte din „bagajele artistice“ în Irlanda

publicat:
12.09.07
in sectiunea:
trimite si altora
Dan Tudor îşi mută o parte din „bagajele artistice“ în Irlanda
Prima imagine pe care o ţine minte de când a ajuns în Dublin este aceea a unei ţigănci din România care îşi număra banii strânşi din cerşit sprijinită de statuia lui James Joyce. A aflat apoi că sunt mult mai mulţi români care nu ne fac de ruşine în Irlanda iar în cele din urmă a devenit unul dintre ei. Actorul Dan Tudor este unul dintre reprezentanţii de succes ai „vârstei de mijloc” din teatrul românesc iar destinul lui este unul cu adevărat spectaculos numai bun să devină într-o zi un scenariu sau o piesă de teatru.


A absolvit Liceul „Autobuzul” şi urma să devină şofer dar ceva dinăuntru l-a făcut să-şi schimbe radical traseul iar răsplata i-a venit din descoperirea comediei cu ajutorul lui Dem Rădulescu pe care îl citează şi azi cu drag. Între timp succeselor de actor li s-au adăugat cele de regizor în patru ani punându-şi semnătura pe 29 de spectacole. Urmează al treizecilea dar nu în ţară fiindcă tot destinul i-a mai rezervat ceva: şansa de a juca în altă ţară şi în altă limbă. Tocmai a împlinit 40 de ani iar de ziua lui a jucat în spectacolul cu poveşti despre emigranţi „Ciuperci...” al companiei The Storyteller în a cărui distribuţie a ajuns absolut din întâmplare. „Anul trecut veniseră câţiva irlandezi în căutarea unui actor român care să joace în limba engleză rolul unui emigrant provenit de la noi. S-a anunţat la Teatrul Naţional dar eu nu m-am dus fiindcă nu ştiam engleză. Au ţinut audiţia n-au găsit ce le trebuia iar în weekendul în care mai erau în Bucureşti au vrut să vadă un spectacol după un text clasic iar singurul programat era „Avarul” de la Teatrul de Comedie în care joc şi eu un rol. M-au văzut m-au plăcut şi n-am mai scăpat de ei deşi eu am ezitat mult fiindcă nu credeam că mă descurc cu limba” povesteşte acum Dan. Între timp a acceptat rolul şi-a angajat meditator de limba engleză a repetat textul cu mult timp înainte de plecarea propriu-zisă şi a reuşit să-l facă atât de bine încât compania irlandeză The Storyteller i-a făcut rost de permis de muncă pe viaţă şi l-a invitat să monteze un spectacol. „Într-o zi mergeam pe un pod din Dublin şi cineva din trupă mi-a povestit că i se spune „Podul sinucigaşilor” fiindcă de acolo se aruncă oamenii care vor să-şi pună capăt vieţii iar eu le-am zis că avem o piesă românească numită chiar aşa „Podul sinucigaşilor” – ştii e piesa lui Paul Ioachim. Mi-au zis imediat să o montez am stabilit că o pun în scenă la compania lor am stabilit cine joacă iar în toamnă când se termină turneul cu spectacolul în care joc acum mă reîntorc şi avem o primă serie de repetiţii.” Seria turneelor cu piesa „Ciuperci...” continuă în toată Irlanda iar în august spectacolul se va juca şi la Festivalul de la Edinburgh. De acolo Dan Tudor se întoarce în România dar nu pentru mult timp. „Nu vreau să refuz ofertele lor ar fi păcat dar nu vreau nici să plec de tot din România aşa că mă gândesc să fac două proiecte pe an în Irlanda şi în restul timpului să fiu aici. Am rădăcini prea adânci aici mi-am făcut arborele genealogic şi am descoperit că ai mei sunt ţărani din tată în fiu încă de pe la 1270! Cum să rup eu şirul?” se întreabă Dan care şi-a dat seama că faptul că-şi iubeşte ţara a fost unul dintre elementele de legătură cu irlandezii foarte pătimaşi şi ei când vine vorba de valorile naţionale. Cam asta am discutat într-o seară la Green Hours în singura săptămână petrecută în ţară de actorul Dan Tudor în luni de zile. Venise fiindcă îl chemase Horaţiu Mălăele să joace în primul lui film de lung metraj. „Cum să ratezi aşa o şansă? Sunt puţini pricepuţi la comedie cu adevărat pentru asta trebuie să ai ceva înnăscut şi cu toată modestia eu cred că sunt făcut pentru asta” spune Dan. De fapt în toate e vorba despre capacitatea de a profita de şansele care ţi se oferă. Iar Dan Tudor pare că se pricepe la asta la fel ca la comedie. „Am rădăcini prea adânci aici mi-am făcut arborele genealogic şi am descoperit că ai mei sunt ţărani din tată în fiu încă de pe la 1270! Cum să rup eu şirul?”



Autor: Cristina Modreanu

Sursa:Gandul

Voteaza:
0 0voturi

Comentarii


stiri recente

Arhiva

sectiuni

vizualizeaza ca norisor / lista

  Aminteste-ti datele mele