Interviu cu Bianca Ioan, Premiul Timică și Premiul Publicului la HOP 2011

publicat:
12.09.11
in sectiunea:
trimite si altora
Interviu cu Bianca Ioan, Premiul Timică și Premiul Publicului la HOP 2011
Bianca Ioan a câştigat anul acesta la Gala Hop premiul Timică (un premiu pentru o comedie bună) şi premiul publicului (un premiu pentru că publicul a râs şi a votat).

Bianca a terminat anul acesta la Universitatea de Arte “George Enescu” din Iași, departamentul Teatru, specializarea Artele Spectacolului de Teatru, secția Actorie, clasa prof.univ. dr. Emil Coșeru și lector univ. drd. Tatiana Ionesi.
După ce şi-a luat licenţa cu 10 s-a pregătit pentru Gala Hop. Asta pentru că anul trecut, pe când trecea în anul trei, a venit să vadă ce se întâmplă la Mangalia.

Bianca scrie şi scrisoare către absolventul de teatru pe care Marius Manole o publică pe blogul personal.

Interviu realizat de Leta Popescu. Foto Oana Hodade.


Cum ţi s-a părut Gala Hop de anul acesta faţă de cea de anul trecut unde ai fost simplu spectator?

Bianca Ioan: E clar că diferenţa este foarte mare. Să priveşti din interior îţi dă o doză mare de subiectivism…deci competiţia de anul trecut a fost pentru mine una foarte relaxată şi curioasă, pe când cea de anul acesta una extrem de intensă la nivel emoţional.

Anul trecut am ţinut pumnii strânşi pentru Laura Bilic (n.r. câştigătoarea premiului pentru cea mai bună actriţă 2010), Cristina Bodnărescu şi Alexandru Petrila, pentru că pe ei îi cunosc, am plâns la Ioan Mihai Cortea (n.r. câştigătorul premiului pentru cel mai bun actor 2010) şi am râs la Tudor Aaron Istodor (n.r. câştigătorul premiului Sică Alexandrescu 2010).
De “Dincolo de umbre” (n.r. spectacol de la Iaşi, câştigător în 2010), ce să mai zic..am fost toată acolo pe scenă cu ei.

Anul acesta am stat la hotel în cameră, nu pe holuri, ca anul trecut. Am plecat de pe terasa Luca devreme pentru că aveam concurs în a treia zi, am fost la plajă foarte puţin şi am ţinut pumnii strânşi în continuu. Per total ediţia de anul acesta a fost relaxant de epuizantă.


Cui ai fi dat premiul cel mare – Premiul Ştefan Iordache - dacă ai fi fost în juriu?

Bianca Ioan: Dianei Croitoru! Foarte bună trecerea de la cele două momente, foarte bune amândouă momentele…o actriţă “specială” cum se scrie şi cum îmi ziceam şi eu în drum spre camera de hotel cu gândul la ea..


Ce ţi-a lipsit ca să iei premiul cel mare?

Bianca Ioan: Creaţie pe proba impusă. În plus eu am fost pescăruşul Ralucăi Mara (supranumită şi Maria Filotti) care nu ştia că la Gala Hop nu se vine cu multă recuzită.(n.r. Bianca se referă la bancul inventat de Raluca Mara în interviul acordat nouă.)


Ai luat premiu pentru comedie. Cum te împaci cu această zonă? Te avantajează mai mult comedia? Ce te interesează cel mai mult pe scenă ?

Bianca Ioan: Mă interesează să mă dezlănţui în toate contextele posibile.
Calea până la dezlănţuire, dezlănţuirea şi momentul de după.
Pe toate le caut în scenă.
Praguri, uşi, lacrima care-mi “stă să plouă”, râsul care-mi stă în răbufnire…nu ştiu dacă există vreo zonă în care să mă simt mai bine.

E adevărat că am la îndemână mijloace pentru comedie..eu în esenţă, nu-i aşa sunt o persoană foarte comică, nu-i aşa, şi foarte carismatică, dar, acum vorbind serios, când vine vorba de teatru, orice zonă ar trebui să-mi dea aceleaşi bătăi de cap…şi de inimă.

Ce ai vrut să spui cu textul tău de la gala Hop. Despre ce anume vorbeşte el?

Bianca Ioan: Despre cum goneşte timpul pe lângă noi şi ajungem într-o zi în care ne rătăcim…în noi înşine.

Când confundăm povestea noastră cu o poveste exterioară nouă. Martha şi-a cântat cântecelul în mine cu un ecou răsunător.
Ne este greu să ne verbalizăm gândurile, ne este frică să “strigăm cât ne ţine gura” că suntem oameni şi avem probleme, nevoi, lipsuri.

Îmi pare că în ultima vreme trăim într-un film american…din ăla de închizi calculatorul şi te culci liniştit că ai mai văzut un happy end.
Bine, e motivaţional, necesar, vital..dar să fim serioşi, noi putem foarte bine să avem propriul nostru happy end, şi dacă vrei un copil..nu te mai învârti după deget. Recunoaşte-ţi asta.
Asta nu face Martha. Nu îşi recunoaşte propriile nevoi, trăieşte într-o poveste de dragoste inexistentă şi citeşte cărţi despre cum să fii unică, singură şi fericită. Nu-i aşa, frate! Martha e un îndemn spre a privi mai în adâncul nostru.


Ce anume crezi că ţi-a purtat noroc la Hop?

Bianca Ioan: Toată vara asta a fost plină de noroc. Licenţa, jobul de la Radio Hit, oamneii pe care i-am întâlnit...şi cred că nimic nu se compară cu a avea în geantă firmituri dintr-un colac de nuntă.
Se zice că dacă ai firmituri dintr-un colac al unei mirese oarecare -nu una anume- îţi poartă noroc. Cred că asta mi-a lipsit! Tot colacul ha! Acum ştiu ce avea Diana Croitoru în geantă.
Vorbind serios (ţi-am zis că sunt comică), toată nebunia asta din mine cu Gala Hop e încă inexplicabilă. O fi hotărât Doamne Doamne că merit, sau eu, sau Cornel Todea, nu ştiu, cert e că am avut lângă mine oameni minunaţi care m-au sprijint enorm de la familia mea până la îmbrăţişări anonime! MULŢUMESC!


Mai mergi şi la anul la Hop?

Bianca Ioan: La anul mă duc, că în principiu câştigătorii sunt invitaţi, că doar n-oi fi lacomă. Peste doi ani particip, că doar mă ştii, sunt aşa de lacomăăă!


Inventează un banc despre Gala Hop!
Biaca Ioan: Era odată un pescăruş în Mangalia şi avea cu el o roată. NIMENI, dar absolut NIMENI, n-a înţeles de ce.


Ce planuri ai acum? Unde te putem vedea?

Bianca Ioan: De văzut pe Facebook, iată nu am nici un „proect” din câte ştiu. Eu tot îmi ţin telefoanele deschise, în caz că primesc vreun bip să sun imediat înapoi, să vadă oamenii că sunt available. De ascultat, mă puteţi asculta la Radio Hit din Iaşi, pe net joia şi vinerea de la 7 la 11 pe www.radiohit.ro sau pe Fm 94,9.
Acuş dau şi la master. Sunt puţine locuri nu am ce să comentez despre asta şi... în principiu sunt anul acesta de găsit pe meleaguri moldoveneşti cu disponibilitate pentru orice zonă a ţării.



Despre tine şi teatru...sau nu.

Ai vreo superstiţie?
În general n-am, dar în particular le am pe toate. Mi-e frică de obicei de tot felul de chestii stupide, bine unele dintre el sunt destul de serioase..dar, dacă mă surprind scuipând în sân că trece o biată pisicuţă tuciurie, îmi dau o palmă şi îmi spun că-s proastă-fraieră-nebună-oare ce-am – O Doamne, o iau razna….şi alte variabile.


Ce nu ai face niciodată în teatru?
N-aş sta de pază la poartă în caz că nu există portar. (n.r. Bianca se referă la un caz concret din teatru din Galaţi în care s-a întâmplat acest lucru.)

Unde anume nu vrei să ajungi?
Nu vreau să ajung în baie acum pentru că trebuie să spăl o cadă în care odată mai demult au făcut duş nişte biciclete.

Ce anume nu vrei să ajungi să spui niciodată?
Nu vreau să ajung niciodată să spun “Nu mai eşti bărbatul pe care l-am cunoscut!”

Ce anume crezi că trebuie să dispară din teatru ca să nu ne mai lamentăm?
„Nu pot!”, „Nu merit!”, „Nu-i corect!”, „Ce ţară de căcat!”, „Îl ştii pe….?Îţi spun eu. E un idiot.”, „Nu merge la spectacol că e prost.”, „Crezi că te bagă cineva în seamă dacă mergi la Bucureşti?” ...şi multe altele din aceeaşi categorie, le ştim foarte bine, le-am auzit toţi de cel puţin o dată.





Autor: Leta Popescu

Voteaza:
+7 9voturi

Comentarii


stiri recente

Arhiva

sectiuni

vizualizeaza ca norisor / lista

  Aminteste-ti datele mele