Interviu cu Laurențiu Bănescu

publicat:
14.05.12
in sectiunea:
trimite si altora
Interviu cu Laurențiu Bănescu
Rep.: Cum s-a intamplat sa dai la SNSPA, Comunicare si Relatii publice?


Laurențiu Bănescu: Am facut o lista de 5 facultati, aveam niste nume mai contemporane cumva si m-am dus la surorile mele, care facusera deja niste studii in Bucuresti si le-am rugat sa-mi recomande una din ele.
Asta-n conditiile in care eu am vrut sa dau la actorie si o serie de prieteni actori si regizori si din teatru si din breasla, in fine, mi-au zis "bai, n-ai de ce, esti sigur ca vrei sa te duci acolo? du-te pe la scoala, vezi ce fac oamenii, ia-ti timp, chiar daca stai degeaba un an, vezi daca chiar vrei sa faci 4 ani de scoala".
Eu incepusem deja cu Peca (Peca Stefan, n.r.) la liceu si nu stiam ca o sa si continuam in Bucuresti in clipa aia, dar am zis "bine, daca oamenii astia nu ma incurajeaza, o sa merg pe mana lor, n-o sa ma grabesc". Dar nu voiam sa stau un an acasa si asa am luat brosura cu facultatile si-am facut aceasta lista cu comunicare, politice, studii culturale, erau niste facultati care-mi sunau mai apropiate de...

Rep.: Asta-n ce an?

Laurențiu Bănescu: Asta era in '99? Sau 2000. Nu, 2001. In 2005 am terminat comunicarea.

Rep.: In toata perioada asta ai lucrat la proiecte sau te-ai ocupat numai de facultate si...

Laurențiu Bănescu: Nu, dimpotriva, am incercat sa aduc tot ce faceam la facultate inspre teatru. Si toata partea de live, sa zic, a relatiilor publice, si partea de teorie a comunicarii, si partea de... tot ce era pe-acolo, publicitate, samd.

Rep.: Cum a avut loc trecerea catre actorie in sens profesionist?

Laurențiu Bănescu: E punctual evenimentul, este intalnirea cu Iulian Postelnicu, pe holurile facultatii de comunicare, eu si Stefan Peca il stiam din spectacole, din Casandra samd, l-am vazut si, fara sa ne cunoasteam, i-am zis "tu ce cauti aici?".
El voia sa adauge si comunicarea la experienta, ca sa poata sa se miste mai bine, si practic am hotarat sa facem ceva impreuna, daca ni s-au intalnit drumurile, am reeditat un spectacol din liceu, "Showdown", la Green Hours. Pentru mine era prima oara cu colegi profesionisti, cu scenografie facuta de Ina Izbasescu si regia colectiva, cu ideile lui Peca si-asa, si s-a nascut "Showdown", in 2002 cred.
Cu Voicu iarasi a fost o intalnire foarte simpatica, am mers cu Stefan la intalnirile "dramAcum", el avea niste texte castigatoare la editia din anul ala, am fost, am citit un pic din "Ziua fututa a lui Nils", in sala era Voicu, s-au aprins niste discutii foarte haioase si la sfarsit Voicu a venit si ne-a zis "am un club, mi-a placut ce-am auzit, daca vreti sa faceti ceva, veniti si stam de vorba". Asa ca n-am ezitat, daca s-au legat rapid lucrurile, ma rog, asta-i stilul Peca.

Rep.: Faci anumite exercitii pentru voce, corp, actorie?

L.B.: Mai fac, da, cat de cat, nu foarte organizat, inainte de spectacole de obicei, mai ales unde e nevoie de un pic de tonus, ceva gimnastica si incalzire de voce samd. Mi-am creat un program de exercitii din diverse scoli de teatru, cum ar fi exercitii de la Michael Chekhov sau de la Lee Strasberg, de relaxare, de ce mai e pe-acolo. Si ce mi-a placut le-am pastrat, le-am colat.

Rep.: Le-ai adaptat.

L.B.: Da, da.

Rep.: Deci se poate spune ca esti autodidact.

L.B.: Am fost nevoit, si atata timp cat am simtit, si inca simt nevoia sa mai citesc, sa mai aflu, sa mai experimentez ce fac oamenii in scolii sau, nu neaparat, in workshop-uri, in cursuri, daca pot sa fac, da, fac. E important. Automat e un nivel de incredere pe care il ai tu cu tine cand intri in scena sau cand trebuie sa faci o treaba.


Rep.: Care este mentorul tau? Daca ai.

L.B.: Nu stiu daca se cheama mentor, dar Peca ramane si-o sa ramana mai mult decat mentor, nu stiu, fiind conexiunea mea cu lumea asta, si fiind un tip incredibil in modul in care abordeaza munca lui, da, functioneaza ca un exemplu si pentru mine. E bine sa ai pe cineva care sa te traga mai departe, sa te tina "on the road".

Rep.: Cum s-a intamplat trecerea catre dramaturgie?

L.B.: Am vrut sa inteleg si cum se construieste un text in mintea dramaturgului, o poveste, un studiu de personaj, ma interesa foarte mult asta - asa cum s-au nascut monoloagele de fapt, care erau exercitii de voci, de oameni cu problemele lor, construite pentru scena intr-o structura dramatica.
Si-asa am inceput sa vad cum. Am mai scris, cand eram mic, dar proza sau poezie.

Rep.: Ai tabieturi ca sa scrii?

L.B.: De obicei, daca am un subiect pe care deja stiu ca vreau sa-l atac, imi construiesc un pic povestea in cap sau o schitez in caiet pana cand are o forma, pana ma simt gata sa pun in replica si dupa aceea, in foarte scurt timp iese un prim draft, in cateva zile. "Nasc repede" si dupa aceea mai urmeaza o perioada in care reiau, tai, adaug, schimb sau abandonez.

Rep.: Ce-ai spune/ce ti-ai spune daca ai vedea un text de-al tau jucat extrem de prost.

L.B.: Daca am, daca mi se permite sa am un cuvant de spus, pot sa-mi prezint ideile si sa am un dialog cu oamenii, daca mi se pare ca s-au dus pe un drum gresit, nu stiu. Daca se poate face ceva, bine, daca nu... nu.

Rep.: Ai scris piesa "Monoloagele vecinului" in 2005 si premiera a fost in 2011...

L.B.: Pentru ca, ti-am spus, s-au nascut ca exercitii, aveam vreo 10 sau 11 monoloage, pe care le-am dat la cativa oameni sa imi zica ce cred, cum suna. Mi-au zis ca sunt ok, sunt bune, dar n-a fost nimeni, sau nu-mi amintesc pe cineva sa zica "hai, cand le faci, sa le vedem?". Si-atunci nici nu mi-a mers gandul mai departe, mi-am zis "bine, le lasam acolo, mai vedem".
Si dupa ani si ani, am inceput sa i le citesc lui Amandine, sotia mea, am inceput sa radem, mi-am dat seama ca textele sunt inca actuale si sunt ok, si-am zis "hai, sa-ncerc sa fac ceva cu ele". Si, uite.

Rep.: Ce carte ai luat cu tine acum la festival, asta dac-ai luat vreo carte.

Am un Goethe, Faust, in franceza, pe care. Asta ca sa-mi mai exersez franceza si ca sa-l mai decriptez si pe Faust.


Rep.: Care este regizorul de film cu care ti-ai dori cel mai mult sa lucrezi?
L.B.: Liste. Sunt liste... Woody Allen. (râde)


Rep.:Povesteste-mi castingul la care te-ai simtit cel mai ridicol.

L.B.: Ooo, aici, categoria ridicol. De la ridicol in sus, sunt multe, dar... Ridicol...
Am fost la niste castinguri complet ridicole, unde m-am intalnit cu colegi care faceau acelasi lucru ca si mine si adevarul e ca ma distram, poate mai mult decat altii, nu mai mult decat toti, dar mai mult decat altii, si gaseam ca pot sa ma joc, chiar daca oamenii din fata mea nu inteleg nimic din ceea ce fac si-mi cer niste lucruri complet deplasate, puteam sa ma distrez, mai ales in ideea ca, pana la urma, alegi daca dai, cat dai si ce dai acolo.
Si-atunci poti sa transformi orice ridicol si cel mai ridicol in ceva de unde poti sa iesi ok, fara sa te enervezi. Asta daca ramai la casting, daca nu... Dar nu mi-amintesc. Ceva mai mult de... Is, is cateva.

Rep.: Cum ai lucrat cu Florin Serban in "Eu cand vreau sa fluier, fluier"?

L.B.: Am lucrat cu el si cu George pe scena pe care-o aveam, ne-am intalnit de mai multe ori, am incercat pe indicatiile lui Florin mai multe registre, mai multe directii, ne-am obisnuit noi, actorii, unul cu celalalt, a fost asa, un proces destul de lung, negrabit, in care cautam sa batem in cuie ce trebuie si ce functioneaza si ce e fain. Mi-a placut mult. Imi place de Florin foarte tare. Imi place stilul lui, imi place de el.

Rep.: Cine sunt primii oameni pe care-i chemi sa vada repetitiile?

L.B.: Peca. Doctorul, Daniel Popa adica, Ana Margineanu. Acum, dintre toti cei care sunt in tara in primul rand. Marta, sora mea, Amandine, bineinteles, de fapt Amandine vede prima oara orice. Da, si cine mai e prin zona vietii mele in clipa aia.
E important sa testezi, e important sa ai un pic de public. Daca tot aduni niste oameni ca sa ceri o parere, e important sa ai si profesionisti si prieteni, dar si oameni care nu au stransa legatura cu ce faci, dar care pot sa-ti dea un feedback, poate cel mai rece si cel mai real, cel mai "de public".

Rep.: Sotia ta, Amandine, este ilustrator si ea face afisele de la spectacolele tale. Povesteste-ne ceva despre ea.

L.B.: Divi e "on the move". Ca si Stefan, cumva e un om care ma pune in mers, eu fiind mai comod sau mai static asa. Si e omul cu care descopar lucruri, iesind efectiv din cercul cotidian, cunoscut si caldut.

Rep.: Sora ta, Marta Banescu, este manager cultural.

L.B.: Da. Face multa comunicare pentru arte, pentru teatru, si asta e experienta ei. Green Hours, cu Teatrul de la Targoviste, cu "Bla", adica Peca & comp. Si in toate proiectele in care a putut si a avut ce sa faca, a fost acolo. Ne iubeste, pe noi, pe artisti, si e misto sa ai un om asa, care stii ca e cu inima cu tine.

Rep.: As dori sa-mi spui cel mai important lucru pe care l-ai invatat de la ea despre promovarea spectacolelor. Si dupa aceea despre promovarea textelor.

L.B.: Cred ca... poate asta, n-as baga mana-n foc, dar poate ca este important: ai un public, pe care poti sa-l definesti, sa zicem 300 de oameni, care poate fi publicul tau de teatru dintr-un oras, si pe care e important sa il tii acolo, incercand in acelasi timp sa largesti, efortul cel mai mare fiind de fapt sa ajungi la oameni. Si-acum ma refer la media in primul rand, si o media bine facuta, care sa creeze interes si care sa fie si amuzanta si provocatoare si tot ce mai trebuie.
E important.

Rep.: Si despre promovarea textelor?

L.B.: Promovarea textelor. Aici e important sa ajungi la oameni care asta fac, care cauta texte noi si acolo de obicei intalnesti oameni care chiar au ceva de spus despre textul in sine, inainte sa se-apuce sa faca ceva cu el, sunt, ma gandesc acum la tangaProject, la scriedespretine, la foarte foarte multi oameni de fapt care incearca sa creeze texte noi pe realitatile noi, si-apoi ce e minunat e ca reusesc si sa mearga mai departe si sa atace unde trebuie si cum trebuie problematica propusa, si-asta-i fain, ca un text de-asta-i facut, trebuie sa ajunga la oameni, sa se-ntample ceva.



Autor: Echipa rcp

Voteaza:
+8 8voturi

Comentarii


stiri recente

Arhiva

sectiuni

vizualizeaza ca norisor / lista

">error("user")) echo '
'.$form->error("user"); ?>

">error("pass")) echo '
'.$form->error("pass"); ?>

value("remember") != ""){ echo "checked=\"checked\""; } ?>>  Aminteste-ti datele mele