Interviu cu Mara Nicolescu protagonistă în Italiencele

publicat:

12.11.04

in sectiunea:

interviu

trimite si altora

Interviu cu Mara Nicolescu<comma> protagonistă în Italiencele

A fost Miruna în Filantropica Jeni în Italiencele şi mai nou scenaristă. S-a născut la 31 mai 1973. A terminat Facultatea de Litere secţia Teatru din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca.
A fost patru ani actriţă la Teatrul "Sică Alexandrescu" din Braşov
unde a avut 11 roluri importante. Pentru primul rol din film cel al
Mirunei a primit Premiul UCIN 2002 pentru interpretare feminină. Deja "Mara "Nicolescu este o valoare sigură.

Iulia Blaga: Cît de apropiat ţi-a fost personajul Jeni? Ai găsit puncte comune cu el?
"Mara "Nicolescu:
Ştii cînd primesc un rol mă feresc cît pot a încerca să găsesc puncte
comune. Cred că abordarea unui rol pornind de la asemănări şi deosebiri
dintre personaj şi actor nu face decît să te subiectivizeze ca actor să-ţi "întunece" judecata. Eu sunt eu am viaţa mea. Am însă convingerea că alte experienţe m-ar
fi construit altfel. Ca actor devin pentru o perioadă determinată alt
om. Să ne înţelegem e vorba de momentele în care repet am spectacol
sau se filmează atît.

I.B.: Ştiu că-ţi place matematica. Cum "calculezi" tu personajul ca să-l faci atît de natural?
M.N.:
E mai degrabă vorba de analiză. Eu şi în viaţa de toate zilele sunt
extrem de ataşată de acest proces: să înţelegi despre tine cum şi de ce
reacţionezi în anumite momente. Asta fac şi cu rolurile: încerc să
descopăr să înţeleg mecanismele care l-au adus pe personaj într-o
anumită situaţie şi cum o manageriază mai departe. Dincolo de ceea ce
spune sau face construiesc ce gîndeşte. Poate din cauza asta totul e
atît de natural pentru că eu reconstruiesc viaţa interioară a unui
personaj o "viaţă complexă plină de aspecte" cum a zis Caranfil în Filantropica (hi hi).

I.B.: Ce are "Italiencele" şi n-au alte filme româneşti?
M.N.:
A avut parte de un regizor Napoleon Helmis extrem de atent la jocul
actoricesc. În mod constant spunea că va fi un film bazat pe actori. I-a ieşit acest pariu. Sper că filmul va fi primit bine de public. Are toate ingredientele necesare pentru asta.

I.B.: E adevărat sau mi s-a părut că Italiencele te-a inspirat să scrii scenariul la Un acoperiş deasupra capului?
M.N.: Hmm... Nu cred dintr-un
motiv foarte simplu: ideea de a scrie ceva despre două femei îi
aparţine unei prietene foarte apropiate actriţă şi ea şi încă una
foarte bună Gabriela Butuc. Eu aveam scrisă deja o altă poveste despre
două femei. Sunt totuşi personaje extrem de diferite. Mai degrabă pot
vorbi ca despre o sursă emoţională despre filmul Dogville.

I.B.: Cum ţi-a venit ideea să scrii scenarii? A fost şi un reflex al faptului că la noi se ştie nu sunt scenarişti prea buni?
M.N.: Da. M-am
gîndit că trebuie să fac ceva pentru a mă exprima dar şi pentru a
cîştiga bani pentru a obţine o independenţă financiară care să-mi asigure o libertate de care am imensă nevoie. Aşa că m-am uitat prin jur şi într-adevăr scenaristica în România e reprezentată prin cîteva nume. Mi s-a părut un teritoriu de explorat.

I.B.: Ce părere a avut soţul tău Nae Caranfil? A fost critic? Te-a ajutat?
M.N.:
Nae încă nu a citit varianta finală. Îi mai citeam cîteodată scene care
îl făceau să rîdă. A zis "deh norocul începătorului!". Asta cu
ajutorul e cam aşa: orice om artist sau nu are nevoie de discuţii cu
ceilalţi discuţii care nu joacă rolul de sfaturi ci mai degrabă de
oglinzi în care se reflectă opţiunile tale de feedback-uri atît de necesare într-o muncă de creaţie. Nu doar cu Nae am vorbit despre povestea la care scriam ci cu foarte mulţi oameni de specialitate sau nu.

I.B.: Nu faceţi împreună un film: tu - ca scenarist el - ca regizor?
M.N.: Ha-ha! Crede-mă
Nae e un scenarist foarte mare. Ştie să scrie al naibii de bine. Nu văd
de ce ar lucra pe o poveste scrisă de mine atît timp cît poate să
scrie şi el şi încă foarte-foarte bine.

I.B.: Nu-ţi lipseşte teatrul?
M.N.: Ba da doar că nu vreau să mă mai angajez într-un teatru. Ţi-am zis deja că am mare nevoie de libertate. Pentru mine regimul de colaborator în anumite proiecte mi-ar satisface pofta de a urca pe scenă.

I.B.: După rolul din Un acoperiş deasupra capului ce va urma?
M.N.:
Dacă aş şti... Hmm îmi dau seama că de fapt nici nu vreau să ştiu ce
voi face pe perioade nedeterminate. Poate fac un copil! Sau plantez un
copac...

I.B.: În ce stadiu mai e Un acoperiş deasupra capului?
M.N.:
În pregătiri. Îl va face Ted Nicolau un american care a lucrat multe
filme e drept că de serie B dar să nu uităm că în State se lucrează
la comandă. Să lucrezi acolo e deja o referinţă foarte bună. Am înţeles
însă că a făcut şi cîteva filme independente de artă. Îmi pare foarte
rău că întîlnirea cu Titus Muntean nu s-a finalizat în termenii pe care îi gîndeam cu toţii. E un regizor de talent cu sensibilitate pentru poveşti gen Un acoperiş... un regizor căruia i-a
plăcut foarte mult povestea. Din păcate dar şi din fericire filmul
ăsta trebuie să se facă iar dacă banii primiţi de la statul nostru nu
ajung pentru a duce o echipă de 40 de oameni în Deltă acolo unde
credea Titus că trebuie făcută neapărat această poveste atunci se
caută o altă soluţie o altă locaţie mai puţin scumpă. Apropo de Dogville
circula la un moment dat o glumă prin tîrg: Lars von Trier a fost
obligat să filmeze fără decor pentru că nu a mai avut bani de altceva
după ce a plătit-o pe Nicole Kidman. Cu banii pe care îi avem noi acum pentru Un acoperiş... nu e de mirare că personajele mele ajung într-o casă fără acoperiş (hi-hi).

Autor: Iulia Blaga

Sursa:RomaniaLibera.ro

Voteaza:

0 0voturi