Ion Cocora, despre selectia CND 2012
Criticul de teatru Ion Cocora, membru al juriului Concursului National de Dramaturgie (CND) din cadrul FEST-FDR 2012, ne-a raspuns la cateva intrebari despre piesele inscrise anul acesta in concurs.
Numiti cele mai bune trei texte pe care le-ati citit, in afara de textul selectionat.
I.C.: Nu as zice ca s-au detasat texte foarte bune, au fost doua categorii de texte, unele cu o poveste, cu un subiect, ceea ce inseamna ca autorii lor au avut ceva de spus, dar la aceste piese scriitura a fost primitiva, au fost scrise scolareste aproape, unele cu replici in plus, cu invazii de cuvinte in replici, nu aveau tensiune dramatica, nu aveau personaje viabile.
Si a fost o alta categorie de piese, cateva foarte bine scrise, se vedea ca autorii lor au condei, au talent literar, dar n-au experienta scenica.
Intre piesele acestea s-a situat in prim plan piesa unui poet din generatia '90, un poet usor rebel, apreciat de critica, Mihai Gălățanu, cu piesa "Craniul lui Yorick", o piesa cu pasaje de literatura autentica, subtila, de rafinament, cu scene dramatice interesante, cu o anumita imaginatie in relatiile dintre personaje, cu personaje viabile, dar si aici cateodata ne-a gonit poeticul, cuvintele si imaginile frumoase au sufocat relatia dramatica, au sufocat povestea, intriga propriu-zisa a piesei.
Dar eu cred ca genul acesta de piese sunt mult mai avantajoase pentru scena, in sensul ca daca au norocul sa dea peste un regizor serios, care are experienta, stie sa simta textul dramatic, acesta poate sa elimine pasaje intregi din ele si ceea ce ramane sa fie teatral si sa se constituie in spectacole de prima mana.
Care este criteriul dumneavoastra principal, in functie de care considerati ca o piesa este buna?
I.C.: In primul rand, eu nu vin din afara teatrului la acest concurs, ci vin din interiorul teatrului. Si, venind din interiorul teatrului, unei piese ii pretind sa fie viabila, sa poata fi jucata pe scena. Cand citesc o piesa, imi imaginez scene, imi imaginez personaje, deci in primul rand trebuie sa simt ca aceasta piesa este "jucabila".
Dar se uita un lucru: si o piesa mai proasta, daca da peste un regizor bun, poate fi jucata si poate produce un spectacol foarte bun, dupa cum sunt si cazuri cand piese foarte bune nu produc spectacole bune. Deci depinde de intalnirea dintre dramaturg si regizor.
Acesta intalnire e decisiva si sigur ca dupa aceea, pe planul imediat urmator se situeaza actorii.
Inca un criteriu de baza este sa vad talent literar. Eu nu cred ca literatura dramatica este doar scenariu, doar pretext de spectacole, eu cred ca este literatura de calitate.
De aceea ma gandesc ca orice dramaturg, atunci cand scrie teatru, nu trebuie sa se raporteze la un articol de ziar, ci sa se raporteze la Shakespeare, la Cehov, la Caragiale, la marii dramaturgi care-au ramas in istoria teatrului si care au scris capodopere.
Puteti citi raspunsurile celorlalti membri ai juriului aici:
Nicolae Mandea
Oana Borș (in curand)
Dan-Marius Zarafescu (in curand)
Codruta Popov
Numiti cele mai bune trei texte pe care le-ati citit, in afara de textul selectionat.
I.C.: Nu as zice ca s-au detasat texte foarte bune, au fost doua categorii de texte, unele cu o poveste, cu un subiect, ceea ce inseamna ca autorii lor au avut ceva de spus, dar la aceste piese scriitura a fost primitiva, au fost scrise scolareste aproape, unele cu replici in plus, cu invazii de cuvinte in replici, nu aveau tensiune dramatica, nu aveau personaje viabile.
Si a fost o alta categorie de piese, cateva foarte bine scrise, se vedea ca autorii lor au condei, au talent literar, dar n-au experienta scenica.
Intre piesele acestea s-a situat in prim plan piesa unui poet din generatia '90, un poet usor rebel, apreciat de critica, Mihai Gălățanu, cu piesa "Craniul lui Yorick", o piesa cu pasaje de literatura autentica, subtila, de rafinament, cu scene dramatice interesante, cu o anumita imaginatie in relatiile dintre personaje, cu personaje viabile, dar si aici cateodata ne-a gonit poeticul, cuvintele si imaginile frumoase au sufocat relatia dramatica, au sufocat povestea, intriga propriu-zisa a piesei.
Dar eu cred ca genul acesta de piese sunt mult mai avantajoase pentru scena, in sensul ca daca au norocul sa dea peste un regizor serios, care are experienta, stie sa simta textul dramatic, acesta poate sa elimine pasaje intregi din ele si ceea ce ramane sa fie teatral si sa se constituie in spectacole de prima mana.
Care este criteriul dumneavoastra principal, in functie de care considerati ca o piesa este buna?
I.C.: In primul rand, eu nu vin din afara teatrului la acest concurs, ci vin din interiorul teatrului. Si, venind din interiorul teatrului, unei piese ii pretind sa fie viabila, sa poata fi jucata pe scena. Cand citesc o piesa, imi imaginez scene, imi imaginez personaje, deci in primul rand trebuie sa simt ca aceasta piesa este "jucabila".
Dar se uita un lucru: si o piesa mai proasta, daca da peste un regizor bun, poate fi jucata si poate produce un spectacol foarte bun, dupa cum sunt si cazuri cand piese foarte bune nu produc spectacole bune. Deci depinde de intalnirea dintre dramaturg si regizor.
Acesta intalnire e decisiva si sigur ca dupa aceea, pe planul imediat urmator se situeaza actorii.
Inca un criteriu de baza este sa vad talent literar. Eu nu cred ca literatura dramatica este doar scenariu, doar pretext de spectacole, eu cred ca este literatura de calitate.
De aceea ma gandesc ca orice dramaturg, atunci cand scrie teatru, nu trebuie sa se raporteze la un articol de ziar, ci sa se raporteze la Shakespeare, la Cehov, la Caragiale, la marii dramaturgi care-au ramas in istoria teatrului si care au scris capodopere.
Puteti citi raspunsurile celorlalti membri ai juriului aici:
Nicolae Mandea
Oana Borș (in curand)
Dan-Marius Zarafescu (in curand)
Codruta Popov
Comentarii