Joaca de-a Sebastian

publicat:
14.05.09
in sectiunea:
trimite si altora
Festivalul de Comedie a programat ieri premiera bucuresteana a piesei lui Mihail Sebastian "Jocul de-a vacanta" in versiunea inovativa a teatrului din Baia Mare sub bagheta lui Radu Afrim.

Montarea regizorului modifica puternic textul original – dezinhiba sexual personajele inlocuieste cadrul bucolic al pensiunii de munte cu acela al unui birou de multinationala si transforma in travestit una dintre femeile din piesa lui Sebastian.

Premiera bucuresteana a "jocului de-a vacanta" regizata de Afrim a fost probabil cea mai asteptata piesa a Festivalului o multime de critici intrebandu-se in ce directie va merge ireverenta creatoare a regizorului in cazul textului scris de Sebastian. Sa recunoastem insa ca punctul tare al autorului interbelic nu e dramaturgia sau fictiunea romaneasca ci jurnalul si autofictiunea aceasta din urma practicata in "Cum am devenit huligan". Pe cat de taios ironic si acut e in scrierile de grad zero pe atat de sentimental si patetic e in cele fictionale si mai ales in dramaturgie. Personajele sale visatoare inhibate si dezadaptate nu sunt deloc sexy pentru un cititor/spectator contemporan iar dialogurile incarcate de poezie romantioasa zgarie destul de rau urechile cu copacii lor sarutati de toamna idealul pierdut si asa mai departe.

Satul de vacanta dintr-o multinationala
Pornind de aici sarcina pe care si-a asumat-o Afrim aceea de a invia un text vetust si de a-l face sa sune bine pentru "cool kids" adolescentii de acum a fost una dificila. Oricum montarea reuseste mai ales in punctele in care "libretul" nu e respectat si esueaza acolo unde se tine prea aproape/reproduce textul lui Sebastian facandu-l sa scartaie la fel ca originalul adica patetic pretios si sentimental.
Din fericire astfel de momente sunt putine montarea lui Afrim facand varza textul lui Sebastian: in acesta din urma actiunea se petrece intr-o pensiune de munte la sfarsitul verii unde mai multi oameni se intalnesc iar unul dintre ei stefan Valeriu le propune sa rupa orice legatura cu exteriorul si sa se lase antrenati intr-un "joc de-a vacanta" si sa suspende orice regula formala de convietuire. Cum insa ne aflam in perioada interbelica proiectul hippiot ramane mai mult o intentie – personajele chiar si atunci cand simt atractie unul pentru celalalt se ating mai mult telepatic decat trupeste.


In "textul" lui Afrim personajele se intrec in a face glume sexuale iar realitatea pura a visului e corupta de cel putin doua interventii in realitate: Corina petrece o noapte intergenerationala cu adolescentul Jeff neputand rezista farmecului proaspat al acestuia dupa care se orienteaza spre maturul stefan cu care face dragoste.
Afrim e primul regizor roman de teatru caruia scenele de sex jocurile sexuale de putere sau sugerarea tensiunii sexuale dintre oameni ii reusesc. Cand fac sex personajele lui o fac frumos nu se ineaca in penibil sau isterie. Una dintre cele mai reusite scene ale spectacolului e un joc de tenis de masa in care personajele pe punctul de a se indragosti se misca in "slow motion" iar felul in care lovesc bila atingand-o cu diverse parti mai mult sau mai putin erotice ale corpului are o incarcatura sexuala teribil de amuzanta; fiind in "slow motion" limbajul trupului e detaliat parca cu lupa.

In plus oricat s-ar apropia de scabros glumele sexuale ale lui Afrim nu devin vulgare fiind asumate parodic deci la a doua mana: "V-ati Jeff-uit v-ati Jeff-uit?" ii intreaba ironic Madame Vintila pe Corina si Jeff dupa noaptea romantica pe care acestia o petrec impreuna. Afrim are o placere teribila sa se joace cu glumele proaste si in general cu cauzele pierdute ale limbii glume libidinoase gen "veverita si nucile" "stramtoarea Gibraltar" pentru organele de ambe sexe. Uneori insa ele devin obositoare si previzibile mai ales in cazul unei piese de o ora si jumatate. N-ar fi stricat ca piesa sa fie mai scurta cu o jumatate de ora – spre sfarsit a inceput sa treneze in loc sa adune tensiune.

Baietii de cartier din clasa de mijloc
Deformarile textului clasic nu se opresc aici: pensiunea lui Sebastian devine la Afrim biroul anonim al unei multinatioanle unde seful (stefan Valeriu interpretat de Ioan Matei Rotaru) isi sechestreaza angajatii pe care ii ameninta cu un pistol propunandu-le "jocul de-a vacanta" iar protagonistii isi abandoneaza ca in clasicul film hippie "Hair" costumele pentru a ramane in slipi sau in haine hawaiene. Planturoasa Madame Vintila (Ioan Codrea) e la Afrim un barbat caruia jocul eliberator "de-a vacanta" ii da ocazia sa-si expuna adevarata identitate de travestit (chiar daca nu e foarte nuantat jocul lui Ioan Codrea e spumos si foarte mobil amestec de "Mr. Bean" si "Little Britain").

Visatorul Bogoiu (Ionut Mateescu in cea mai buna interpretare a spectacolului) zis Bo(o)gie devine aici un baiat simpatic si cam de cartier. Afrim e cred primul care exprima ideea ca "tanara clasa romaneasca de mijloc" din "multinationale" – ca orice creatie recenta – nu e atat de urbana cum se crede. Pe de alta parte sarcasmele anticorporatiste despre compania
care ne hraneste si ne face oameni nu-i ies lui Afrim (insa in general ele suna a facatura in context romanesc). Corina (Gabriela del Pupo) si Jeff (Vlad Barzanu in ipostaza unui pizza boy care se nimereste intamplator in mijlocul "jocului de-a vacanta") sunt aparitiile cele mai sterse din piesa atat din cauza jocului (timid si lipsit de vigoare in cazul lui Barzanu slab in cazul lui Del Pupo) cat si din cauza partiturii simbolic-romantioase si ca atare mai putin ofertanta: Corina reprezinta "eternul feminin" iar Jeff "tineretea" androgina (si cam emo-gay) pe care toti barbati si femei la un loc o vaneaza; in cultul pentru adolescenta vazuta ca obiect subversiv al dorintei Afrim se apropie de Larry Clark.

Afrim se abtine sa faca punk cabaret cu ele si le lasa in puritatea lor de arhetipuri romantice ale iubirii (sunt cred personajele a caror partitura respecta cel mai mult textul original). Plus ca nu au umor nu se stramba si nici nu spun chestii amuzante. Nici stefan Valeriu nu plesneste de umor dar Ioan Matei Rotaru isi conduce cu mana sigura crispatul personaj prin meandrele textului iar momentele de isterie ii reusesc la fel de bine ca acelea serioase.
Una peste alta un spectacol spumos de comedie sabotat doar de textul original al lui Sebastian.


PROGRAM FESTCO
Spectacolul de deschidere (miercuri) i-a apartinut tot lui Radu Afrim cu "Mansarda la Paris" de Matei Visniec. Mihail Sebastian a mai avut parte de o montare cu "Steaua fara nume" in regia lui Aurel Palade la Teatrul din Tulcea (joi). TNB a fost prezent cu "sapte dintr-o lovitura" de Lia Bugnar in regia lui Ion Caramitru. Vineri Teatrul Metropolis a prezentat "Buzunarul cu paine" de Matei Visniec un spectacol de Oana Pellea si Mihai Gruia. Sambata Teatrul de Comedie a prezentat "Clinica" de Adrian Lustig in regia Aurel Palade urmat de "Scaunele" de Eugène Ionesco in regia lui Alain Bonneval de la Théatre du Tropic/Muséatre/Fontenay-en-scènes Franta. Duminica Teatrul de Comedie a prezentat "Ioana si focul" de Matei Visniec in regia Catalinei Buzoianu si a Teatrului de Comedie. Luni Teatrul din Focsani a adus "Niste dintr-astia" de Iulian Postelnicu in regia lui Iulian Postelnicu iar marti spectatorii au putut vedea "Titanic vals" de Tudor Musatescu in regia lui Cristian sofron de la Teatrul de Stat Constanta "Molto gran’impressione" de Romulus Vulpescu in regia Dan Tudor (Teatrul National Bucuresti) si desigur spectacolul lui Afrim. Azi are loc de la ora 18.00 recitalul extraordinar "Sunt un orb" urmat de festivitatea de decernare a premiilor
de la 19.00.



Autor: Romania Libera

Sursa:Romania Libera

Voteaza:
0 0voturi

Comentarii


stiri recente

Arhiva

sectiuni

vizualizeaza ca norisor / lista

  Aminteste-ti datele mele