Noua dramaturgie. Citeva piese romanesti pe scenele bucurestene
La Teatrul Foarte Mic gazda buna pentru proiectele noului val Gianina Carbunariu (foto) monteaza Sado-Maso Blues Bar dupa un text al Mariei Manolescu. Spectacolul este un excelent experiment facut doar cu mijloacele proprii teatrului adica jocul - rolul - spatiul scenic cu alte cuvinte tot ceea ce poate fi reinventat. Pornind de la un text bine legat conceput cu talent de catre o autoare aflata inca la primele incercari piesa atinge un prag de maturitate artistica si regizorala se debaraseaza de majoritatea stereotipiilor din spectacolele de pina acum ale Gianinei Carbunariu si marea ei calitate se naste din nevoia de adevar. Regizoarea gaseste o maniera foarte fireasca de a imbina spectacolul din scena cu cel jucat in plina strada cistigindu-si ad-hoc si un public-interpret accidental al trecatorilor cu reactii "ca la teatru" - trebuie sa fie destul de curios sentimentul ca esti privit dintr-o vitrina in timp ce te indrepti grabit spre casa. In tot acest timp scena se umple de papusi gonflabile de ustensile casnice devenite armele de tortura de la Sado-Maso Blues Bar in acelasi ritm in care personajele doi tineri fara viitor dar cu un trecut de care s-ar lepada la primul cintat al cocosului schimba roluri si rescriu povesti invata sa se miste dezinvolt printre monstruozitatile pe care le creeaza sau sa-si invinga spaima. Spectacolul impresioneaza si lasa la plecare sentimentul unei scene prin care treci chiar nevoia de a intoarce capul pentru ca e posibil ca totul sa continue pe undeva.
Tot despre spaime si alte povesti este piesa Viata mea sexuala de Cornel George Popa pusa in scena la Sala Amfiteatru a Teatrului National in regia lui Sorin Militaru. Textul a obtinut premiul UNITER in urma cu trei ani si pare gindit tematic pentru o astfel de competitie - un dram de nostalgie comunista citeva aluzii sexuale putina violenta intr-un decor tipic de sex shop construiesc drama unor tineri comuni ai zilelor noastre. Partea din fundal a scenei pare mai vie si mai atragatoare decit planul prim mai ales prin coregrafia sa ascunsa sub voaluri - lasind sa se ghiceasca un nivel de profunzime psihanalitic poate din pacate insuficient conturat. Fara prea multe artificii piesa mizeaza mult pe interpretare care reuseste sa anime in mare parte desfasurarea previzibila a intimplarilor dar nu si sa scape de superficialitatea intregii sale contructii scenice. Cu atit mai mult cu cit textul genereaza tot soiul de redundante culminind cu monologul final din care poti afla cam tot ce se intelege clar de la primele scene. La fel de adevarat este insa ca desi initiativa Teatrului National de a prelua o piesa distinsa la UNITER este excelenta textul lui Cornel George Popa ar putea respira mai liber si poate chiar si-ar descoperi actualitatea intr-un spatiu de joc mai putin formal.
Asa cum se intimpla cu piesa scrisa si regizata de Lia Bugnar Sta sa ploua. Montata initial la Teatrul Luni de la Green Hours ea a fost selectata atit la Festivalul National de Teatru cit si la cel al Teatrului de Comedie festCO - si se pare ca nicaieri nu i-a fost mai bine ca acasa. Decorul gindit de Dragos Buhagiar ca amprenta identitara a personajelor isi pierde din intimitate si din poveste atunci cind trebuie adaptat pentru diferite scene. Textul are o linie simpla insa ofera o mare libertate actorilor chiar de improvizatie si place in special publicului foarte tinar pentru ca lasa sa se vada fara nici un soi de alte complexe bucuria jocului. Ramin oarecum neconvingatoare momentele monologale a caror gravitate este destul de stridenta mai ales atunci cind este atit de transant asumata de niste personaje al caror farmec si comic sta tocmai in naivitatea lor.
Fireste aceasta sumara privire nu poate fi suficient de cuprinzatoare. Sint inca multe de zis si multe alte spectacole pe texte noi ale dramaturgilor nostri care se joaca unele cu succes pe scenele bucurestene. E un semn bun si inca unul care dovedeste ca incet-incet valorile se cern.
Tot despre spaime si alte povesti este piesa Viata mea sexuala de Cornel George Popa
Asa cum se intimpla cu piesa scrisa si regizata de Lia Bugnar
Fireste
Comentarii