"Poeti-vitamina" pentru noua dramaturgie

publicat:
14.12.06
in sectiunea:
trimite si altora
Poeti-dramaturgi am avut desigur în toate epocile istoriei noastre literare: de la Alecsandri la Dimitrie Anghel Ion Minulescu sau Emil Isac de la Blaga la Marin Sorescu... Istoria recenta a dramaturgiei romanesti înregistreaza însa si cazuri de poeti convertiti temporar sau definitiv la textul teatral. Unii dintre ei dau curs unei vocatii multiple. Altii se dau de trei ori peste cap si îsi schimba identitatea artistica. Cel mai ilustru caz este neîndoielnic Matei Visniec. Mai nou doi poeti de finete ai ultimelor "promotii" - Mihai Ignat si Vera Ion - ataca reduta genului cu arme si formule diferite.

Universitar brasovean Mihai Ignat (n. 1967) face parte din grupul de scriitori din Cenaclul "Litere" nasiti de Mircea Cartarescu si debutati în 1995 cu volumul colectiv Tablou de familie. Poemele sale nervoase si reci de un minimalism crispat pana la cruzime autoscopica si intelectualizat uneori pana la ermetism nu sunt însa nici "cartaresciene" nici în spiritul asa-numitului "grup de la Brasov" ci oarecum în linia Mircea Ivanescu-Virgil Mazilescu-Iustin Panta. Mult mai tanara (n. 1981) Vera Ion a debutat la 19 ani - sub pseudonimul Zvera Ion - cu un volum remarcabil si insolit (Copilul-cafea 2000) diagrama a maturizarii plina de prospetime taios-suprarealista. Ambii autori au încercat sa evadeze în ultimii ani din "cercul stramt" al poeziei proprii. Cea mai decisa s-a dovedit a fi Vera Ion care dupa o tentativa (neconcludenta) de a intra în clubul cool al poetilor "douamiisti" (Acetona 2005) pare sa se fi decis pentru "noua dramaturgie" a grupului dramAcum. Avem de-a face asadar cu un "alergator singuratic" sobru si reflexiv si cu o adepta a "socializarii" artistice de grup operand (critic si amuzat deopotriva) cu materialul tinerei noastre societati de consum.

Desi Mihai Ignat scrie teatru de mai multa vreme (Ro si Ju au picioarele reci a participat la concursul UNITER din 2001) debutul sau ca dramaturg a avut loc abia în 2004 la Radio BBC Londra cu Crize sau Inca o poveste de dragoste/Crises or Another love story tradusa în limba engleza de catre Andreea Began. Piesa fusese nominalizata la International RadioPlaywriting Competition 2003 concurs organizat de BBC World Service si British Council. Tot în 2004 Crize... a fost nominalizata si la concursul UNITER pentru "Cea mai buna piesa romaneasca a anului 2003". O alta productie dramatica a autorului - Patru cepe degerate despre care va fi vorba în cele ce urmeaza - a obtinut locul I la Concursul National de Dramaturgie organizat în 2005 de Ministerul Culturii si Cultelor în colaborare cu Teatrul National din Timisoara. Editata în volum la Editura Brumar piesa beneficiaza de o recomandare succinta dar elogioasa a presedintelui de juriu criticul dramatic si poetul Doru Mares. Apreciind calitatile scenice ale textului si calitatile intelectuale ale autorului (care "face diferenta" fata de tinerii nedusi la biblioteca) prefatatorul comite totusi o mica nedreptate involuntara afirmand ca Ignat ar fi "ceva poet la origine". Ei bine nu. Este un poet experimentat cu sase volume de versuri editate la activ. Doctor în litere cu o teza despre poetica numelor proprii în proza romaneasca autorul s-a exersat candva - cu bune dar efemere rezultate - si în critica de film; n-ar fi exclus sa ne pregateasca ceva surprize si în proza.

Avem de-a face cu o piesa aparent "clasicizanta" cu personaje-tip dar cu devieri subtile catre experiment: primul act are loc în zilele noastre al doilea - "cateva secunde dupa" într-un viitor catastrofic. Mihai Ignat are o predilectie pentru piesele "situationiste" cu decor minimal cu personaje putine cu identitati conflictuale evoluand "la limita" în situatii de criza. Un teatru existentialist sui-generis dezvaluind - deloc tezist - precaritatea etica a naturii umane. Replici clare taioase eficiente fara stridente inutile dar de o duritate atingand puncte nevralgice ale identitatii contemporane: o identitate insensibila ipocrita brutala si obsedata de aparente de exhibarea propriului "statut" social. Patru cepe degerate are în prim-plan patru pacienti ai unui salon de spital care tinde sa devina pe alocuri un spital de nebuni. Vocea psihanalizabila a unui alienat de afara ("Nu vreau sa intru în tine") acompaniaza drama acestei piese "de camera" (sau de salon) în care trei pacienti: tanarul bodyguard Iulian (brutal afemeiat si arogant) militarul pensionar Iacob (un Mos Teaca ratat care-si terorizeaza familia cu o autoritate de mucava) functionarul George (un mic-burghez provincial slab si meschin) sunt degradati de accidente sau de boala în raport cu statutul lor anterior. O degradare fizica... Al patrulea sinucigasul ratat Luca nu mai are însa nimic de pierdut: drept urmare îi provoaca pe ceilalti spunandu-le tot adevarul în fata denuntandu-le ipocrizia definindu-i si degradandu-i moral. Mastile cad fondul instinctual latent irumpe cei patru încep sa se insulte si sa se molesteze traiul împreuna devine un infern sartrian ("L’enfer c’est les autres") iar în final bruta "onesta" si tanara din Iulian îi îndeplineste dorinta acunsa lui Luca omorandu-l în bataie. Replica victimei: "Cel putin tu nu m-ai dezamagit" are valoare de diagnostic: citindu-i previzibilitatea Luca se sinucide prin intermediul lui Iulian. Cei trei se dovedesc a fi astfel instrumentalizati de victima lor inocenta (o inocenta a carei ultima sansa este moartea...). Patru cepe degerate este o piesa care se retine de o simplitate înselatoare si contondenta.

Rezultat al unei colaborari speciale între autoare si regizoarea Ana Margineanu citita sub titlul Radical într-un spectacol-lectura organizat de dramAcum în octombrie 2004 montata la începutul acestui an pe scena Teatrului foarte Mic piesa Vitamine nu e - dupa cum mentioneaza tanarul critic dramatic Iulia Popovici în prefata "nici cel dintai text dramatic nici singurul scris de Vera Ion". Gin si putina muzica a fost nominalizat la editia 2002 a concursului dramAcum iar un text din specia "teatrului de zece minute" Red-Bull va fi curand publicat într-o antologie bilingva romana-engleza la Editura Charmides din Bistrita. Alaturi de Gianina Carbunariu Andreea Valean s.cl. Vera Ion reuseste asadar sa intre în prima linie a noii dramaturgii "alternative" iar publicarea acestui text la Cartea Romaneasca indica presupun o miza pe literaritate. Desigur formatul dramAcum un format "tineresc-experimental" si "trendy" are un public al lui si o identitate pe care fie o accepti ("teatru ca-n viata!") fie o refuzi din start ("ce mai e si cu prostioarele astea?"). Fara a fi propriu-zis o satira a "mcdonaldizarii" familiei (celula de baza a societatii...) textul Verei Ion subliniaza metaforic "mirosul urat" al unei lumi-surogat "vitaminizata" si "fast-food" în care eurile sunt ca sa zic asa cu "e-uri" iar emisiunile de celuloid roz ale televiziunii (de la Din Dragoste si Surprize surprize! pana la reclamele "seducatoare") formateaza noile identitati middle class. "Scena" este ocupata în general de apartamentul familiei S. o familie Bundy a la roumaine lucratoare la un McDonald‘s. Un cuplu banal care la cei 40 de ani ai fiecaruia îsi traieste banala criza (Mama - printr-o aventura cu Catalin un star pop dezabuzat cu vreo douazeci de ani mai tanar Tatal - printr-o aventura compensatorie cu sefa de la firma). O fiica de 15 ani (Andreea) campioana de tenis cinica si directa cu dileme sexuale post-hamletiene: "Sa ma fut sau sa nu ma fut. Diseara am sa dau cu banul. Poate ca e prea devreme dar pe de alta parte poate ca e prea tarziu". Fratele ei Bro (probabil "Brother") vag handicapat destabilizeaza însa totul (deviantele fizice sunt se pare hybris-ul contemporan): mai întai îndragostindu-se de o fata stranie si ea vag handicapata pe care o salveaza inopinat si cu care se cupleaza instant murind apoi într-un maraton alcoolic initiat de amantul mamei sale. Aparentul happy end jucaus cu familia adulterina cazand la pace si cu Andreea devenind en fanfare "mireasa" lui Catalin este stricat de mirosul venit din propriul apartament (unde cadavrul lui Bro e ascuns): aparent moartea si descompunerea sunt singurele care pot destabiliza la o adica fericirea de celuloid. Dar... pana la urma nu o fac: lucrurile raman asa cum sunt.

Principala calitate "literara" a piesei se dovedeste a fi constructia: secvente foarte scurte alternate jucaus si alert. Dinamismul e creat de prezenta unor aluzii minimale: aventurile erotice ale protagonistilor sunt vag anticipate ghicite printre randuri sau evocate retrospectiv. Un Intermezzo cu întrebari de tip test-de-personalitate circumscrie binar prin a) si b) optiunile morale ale personajelor iar o Addenda cu patru profiluri psihologice (Tata Mama Andreea Bro) parodiaza "morala" sfaturilor de tabloid si identitatea de gen standardizata consumist deconspirand noua melodrama bulevardiera a l’americaine. Monologul postum al lui Bro (care acum "poate sa intre în corpuri") întalnirea familiei cu el intermediata de Andreea Marin la Surprize surprize! aparitia "din alta lume" a Fetei arata însa si alte disponibilitati sa le spunem poetice venite din arsenalul copilului cafea. Cred ca Vera Ion nu ar trebui sa si le reprime ci sa si le dezvolte. Probabil voit limbajul personajelor sale este rudimentar sarac alcatuit din formule standard preluate din reclame sau din cliseele noilor generatii pigmentate cu inevitabilele porcarele: un limbaj pe masura lumii "decupate"... Principala problema a acestui tip de piesa a fost deja formulata de Radu Nichitescu în marti.ro: "laudabil este faptul ca Vitamine are un mesaj clar si (poate) încearca sa traga un semnal de alarma. Dar pentru asta am senzatia ca nu trebuie sa merg la teatru ca sa vad piesa Verei Ion. Fiindca piesa Verei Ion nici macar nu e a ei ci o tot scriem cu totii de vreo 15 ani încoace". Oricum în spatele mastilor de tip Ken si Barbie simti uneori spiritul copilaros al autoarei razandu-si discret în pumni. Dramaturgul din ea va avea numai de castigat atunci cand va avea curajul sa fie mai putin "dramAcum" si mai mult Vera (sau cine stie Zvera) Ion.

Pana la urma cu toate diferentele lor cele doua piese vorbesc despre cam acelesi lucru: omul contemporan cu masca si fara masca. Doua evolutii de urmarit...

Mihai Ignat Patru cepe degerate Ed. Brumar 2006
Vera Ion Vitamine Ed. Cartea Romaneasca 2006



Autor: Paul Cernat

Sursa:Romaniaculturala.ro

Voteaza:
+1 1vot

Comentarii


stiri recente

Arhiva

sectiuni

vizualizeaza ca norisor / lista

  Aminteste-ti datele mele