Regizorul Andrzej Zulawski: „Am rezistat la 15 minute din «4 3 2»“

publicat:
27.04.08
in sectiunea:
trimite si altora
Regizorul Andrzej Zulawski: „Am rezistat la 15 minute din «4<comma> 3<comma> 2»“
Regizorul şi scriitorul polonez Andrzej Zulawski (n. 1940) şi-a început cariera ca asistent al lui Andrzej Wajda după ce a studiat la prestigioasa IDHEC şi a obţinut diplome în filozofie de la Universitatea din Varşovia şi Université de Paris. Cînd al doilea film semnat de el „Diabel“ a fost interzis în Polonia s-a mutat în Franţa unde a realizat „L’Important c’est d’aimer“ (1975) cu Romy Schneider în rolul principal.

Cel mai cunoscut lungmetraj al său este „Possesion“ peliculă care i-a adus lui Isabelle Adjani Césarul pentru Cea mai bună actriţă şi Premiul pentru interpretare la Cannes. Zulawski trăieşte de 15 ani cu actriţa Sophie Marceau împreună cu care a realizat ultimul său film prezentat la B-EST „La Fidelité“.

Lucraţi la un nou proiect?
Nu n-am mai făcut un film de şapte ani. Şi nici nu intenţionez să mai fac.

De ce?
Pentru că scriu cărţi. Am 24 de volume scrise în viaţa asta şi doar 13 filme. Deci ce e mai important?

Sînt cărţile dvs. reuşite din punct de vedere financiar?
Ştii foarte bine că dacă astăzi spui că literatura e reuşită financiar spui că e o grămadă de rahat. Aşa că să spunem că în categoria lor cărţile astea merg bine. Adică pot să trăiesc din ele editorul meu nu pierde bani ci cîştigă întrucîtva şi contăm încă pe - variază - între 10.000 şi 30.000 de cititori.

Nu scriu „Harry Potter“ dar... cinci sau şase s-au tradus în franceză două în italiană nici una în română. Este vina voastră că nu sînteţi interesaţi de literatura poloneză. De altfel nici în poloneză nu a fost tradusă vreo carte românească în ultimii ani cred. Sîntem într-un deşert în chestiunea asta.

Care sînt avantajele literaturii faţă de film?
Prima îi e superioară celui de-al doilea. E mai înţeleaptă mai inteligentă mai liberă mai profundă mai puţin lacomă mai puţin la obiect. Asta cînd vorbim despre literatură bună. Totul ţine de crearea unui spaţiu în care să ai imunitate. Cinemaul este ca şi cînd ai purta pantaloni scurţi şi ai fi un cercetaş sexy.

Literatura înseamnă pantaloni lungi şi o pălărie grea. Paşii procesului de creaţie sînt însă apropiaţi în literatură şi în film şi pe el trebuie să îl scrii înainte. Cu excepţia faptului că scenariul nu e un roman... Dacă vreau să fac un film şi tu ai ideea de script te voi lăsa să-l scrii dar pînă la final va fi scris cum vreau eu nu cum vrei tu.

Acesta e privilegiul meu pot să aleg ce bucăţi voi filma din ce scrii tu şi să refuz altele. Sînt liber. Eu nu sînt chinezul ăla prost care a făcut „Brokeback Mountain“ nu sînt angajabil nu sînt un sclav ca ei aservit sistemului.

Şi producătorilor?
Dacă sînt destul de nebuni ca să mă abordeze în cel mai bun caz iese un ping-pong. Vorbim. În cel mai rău caz eu plec ei îşi fac filmul.

Vi s-a întîmplat?
Da. Am fost chemat de două-trei ori la Hollywood să fac filme şi nu puteam să vorbesc cu ei. Mi-am făcut bagajele şi am plecat.

Ce proiecte v-au propus?
Să spunem unele care prezentau interes mediu. Dacă m-ar interesa o „carieră“ aş fi acceptat. Să îţi dau un exemplu de filme pe care n-am vrut să le fac pentru că mi s-au părut stupide şi care i-au lansat cariera lui David Cronenberg. Eu am văzut scenariul am zis că e un rahat el s-a repezit la el şi a făcut un film care la fel e de rahat.

Însă i-a lansat cariera el „voia“ în sistem. Iar toată viaţa mea este dedicată rămînerii în afara sistemului. Nu tu comunism nu tu capitalism nu tu Hollywood nu tu Polonia. Şi pentru asta plăteşti te simţi însingurat.

Deci vă consideraţi un autor?
Nu înţeleg acest cuvînt. Cred în libertate şi atît.

Dintre filmele româneşti aţi văzut vreunul?
Nu de acum mulţi ani. Ştiu că există un nou val de cineaşti. Cred că am văzut vreun sfert de oră din filmul lui Mungiu şi n-am vrut văd mai mult.

De ce?
Pentru că m-a plictisit de moarte. Nu vreau să văd aşa ceva am trecut deja prin asta. E o perioadă din viaţa mea un sistem nu îmi plac oamenii care exploatează aşa ceva.

Comunismul?
Da comunismul. Îl exploatează ca să ia Oscarul. Din fericire n-a reuşit.

Dar a luat Palme d’Or.
Da l-a luat. Cunosc Cannes-ul prea bine ca să zăbovesc asupra acestui subiect.

Ce aveţi să îi reproşaţi festivalului?
Nimic. Faptul că au realizat acest maelstrom anual e probabil pozitiv pentru industria cinematografică. Nu şi pentru gîndire.

Care anume?
Gîndire şi punct. De care vrei tu marxistă kierkegaardiană platonică hegeliană... O afectează într-un sens mai larg şi nu doar festivalul de unul singur ci plus Berlusconi plus televiziunile etc.... Te prosteşte. Dacă reflectezi puţin la înţelesul cuvîntului „media“ înţelegi că se referă la un „între“.

Iar media de azi sînt între glamour şi rahat între moda cinematografică şi omul care dă banii pe bilet ca să vadă un film. De altfel de cîte ori mă cheamă într-un juriu de festival sînt două lucruri pe care le spun celorlalţi membri: vă rog uitaţi-vă la filme de parcă aţi plăti ca să le vedeţi şi gîndiţi-vă că în noaptea în care veţi da premiul va trebui să îl mai vedeţi o dată. E vulgar e simplu şi funcţionează.

Şi totuşi există o prejudecată cum că filmele de artă implică o vizionare neplăcută...
Mă opun din răsputeri acestei prejudecăţi eu cred că filmul implică seducţie. Singurul criteriu pentru a aprecia o peliculă - şi e unul extrem de flexibil - este dacă te mişcă sau nu.

Dacă ieşi din sală schimbat într-o anumită măsură ăla e un film bun. Cît despre plăcere vorbim despre ea cu prea multă uşurinţă. Nu mă refer la satisfacţie pe moment. Plăcerea poate fi dificilă nu se obţine cu una cu două. Pentru mine arta care nu produce plăcere nu există. Am trăit suficient ca să pot spune asta.

De-asta m-a şi deranjat „4 3 2“: e neplăcut nu vreau să văd aşa ceva cum nu vreau să mănînc mîncare proastă sau să vorbesc cu proşti. Nu pot vedea diferenţa dintre cel mai prost film hollywoodian şi filmele astea „de artă“. Viaţa e prea scurtă pentru aşa ceva.

Sînteţi renumit ca redescoperitor al unor actriţe. Cum reuşiţi asta?
Simplu sînt soldaţi buni fac ceea ce le cer e firesc. Cinemaul are de-a face cu sex-appealul cum îl numea Hollywoodul în anii ’30 iar ele îl au deja. Pentru că toată industria este despre sex e primitivă.

De-asta nu mi-a plăcut filmul românesc. Îţi taie în mod violent cheful de sex. Ei cînd ai intersecţia talentului şi a sex-appealului ai un star. Însă la ora actuală combinaţia le lipseşte actorilor europeni nu mă pot gîndi la nici un exemplu masculin.

La ce vă aşteptaţi dvs. cînd daţi banii pe un bilet la cinema?
Să şi-i merite. Nu pot defini cinemaul bun pentru că trăim între două terori: cea a filmelor abstracte de artă şi aceea a prostiei a comercialului cras. Sînt ca Polul Nord şi cel sudic şi ne strivesc la mijloc. Nu mai ştii ce să crezi. Poţi să îi spui nu unui cineast ambiţios şi inteligent ca Mungiu? Sînt suficient de terorizat? Am dreptul să îi spun nu ultimului „James Bond“? E terorism de ambele părţi.



Autor: Alexandra Olivotto

Sursa:Cotidianul.ro

Voteaza:
+2 2voturi

Comentarii


  • Irinsh - zulawsky, Im a fan; desi mai bine as spune ca am voi cauta   
    zulawsky, Im a fan; desi mai bine as spune ca am voi cauta cartile lui si ii voi deveni "un cititor" ;)

stiri recente

Arhiva

sectiuni

vizualizeaza ca norisor / lista

  Aminteste-ti datele mele