Scipio la primul interviu
Poate cea mai mare revelaţie a acestei stagiuni o reprezintă “micul Scipio” tânărul actor Vlad Bîrzanu elev în clasa a XII-a descoperit de Victor Ioan Frunză într-un liceu din Baia Mare şi distribuit într-un rol de primă mărime din “Caligula” lui Camus. Aflat la primul interviu din “carieră” Vlad a povestit pentru cotidianul.ro cum a devenit actor.
Câţi ani ai Vlăduţ?
18. Vreau să se spună foarte clar acolo în articol că am împlinit 18 ani.
Eşti aşa de mândru că eşti major?
Păi cum să nu?
Bine. S-a consemnat faptul că ai 18 ani. Mai departe. De când a început povestea ta de dragoste cu teatrul?
Lucrurile încep cam din clasa a VI-a când profa de română voia să pregătim pentru serbarea de sfârşit de an “Un pedagog de şcoală nouă” şi eu am primit rolul principal. Acum dacă mi s-a încredinţat aşa o sarcină eu m-am apucat serios de treabă. Mi-am scos textul l-am învăţat pe de rost mi-am “construit” personajul repetam zilnic acasă în faţa oglinzii mi-am pregătit şi un machiaj cu barbă şi mustaţă din vată eram în dilemă dacă să vopsesc vata aia sau să o las aşa cum era am găsit prin casă şi un baston pe care voiam să-l folosesc ce să zic aveam probleme grave.
Cum a ieşit spectacolul? Bănuiesc că a fost un triumf…
Of nici nu vreau să-mi mai amintesc.
Serbarea nu s-a mai ţinut pentru că profesoara de română s-a îmbolnăvit. Îţi dai seama ce tristeţe a fost pentru mine după ce mă “implicasem” atât. Am fost complet demoralizat. Partea bună a fost că astfel am realizat faptul că îmi place la nebunie povestea cu teatrul şi mama şi-a dat seama de asta văzându-mă cât sunt de amărât şi când a venit vremea să dau la liceu m-am dus la “Eminescu” unde domnul Weisz care-i fusese profesor mamei mele conduce de 15 ani o trupă de teatru de elevi cu care pregăteşte spectacole în limba franceză.
Trebuie să spunem că domnul Weisz este acum director artistic al Teatrului Muncipal din Baia Mare…
Da. Aşa se leagă lucrurile. Am intrat în trupa lui lucru pentru care m-am pregătit în particular la franceză pentru că eu făcusem germană la şcoală. Dar între timp m-am transferat la franceză şi sunt cel mai bun din clasă.
Ce fel de spectacole faceţi la şcoală?
Bine scopul principal este exersarea limbii franceze şi domnul profesor ne pregăteşte scenete cu texte din diverşi autori francezi de obicei comice. E foarte drăguţ şi instructiv: înveţi franceză îţi mai îmbogăţeşti lecturile şi îţi însuşeşti şi abc-ul teatrului.
Şi sunt mulţi elevi care vin în trupa de teatru?
Destui. Cei mai mulţi însă vin acolo doar pentru că e la modă să faci teatru.
E cum îi spuneţi voi trendy?
Da e ultima fiţă.
Nu e rău.
Pentru tine n-o fi rău dar pentru mine care trebuie să dau examen la actorie e destul de naşpa. Că dacă tot e la modă o să se înghesuie toţi să dea admitere acolo.
Nu cred că date fiind talentul şi CV-ul tău “îndrăzneşte” careva să nu te primească la facultate. Aşa că nu te mai alinta şi mai bine povesteşte cum ai făcut pasul de la serbările şcolare la teatrul profesionist?
Eram în clasa a X-a când domnul Victor Ioan Frunză a venit la Baia Mare să monteze “Istoria comică a doctorului Faust” şi i-a spus domnului profesor Weisz că are nevoie de câţiva elevi care să facă figuraţie. Ne-am dus toţi frumuşel să stăm de vorbă cu domnul Frunză am stat de poveşti cu dumnealui. Şi după câteva săptămâni ne-a chemat la probele de costume unora le-a dat text altora doar mişcare...
Tu ai început de la munca de jos sau ai avut şi ceva text?
Am avut şi un mic text. În scena în care Faust stă la o beţie cu studenţii lui. Aşa a apărut domnul Frunză în viaţa mea.
Şi ţi-a fost “fatal”?
Da. Pentru că după “Faust” a urmat “Slugă la doi stăpâni” pe care trebuie să vii să-l vezi şi toată lumea ar trebui să vină să-l vadă.
Când a avut premiera?
Anul ăsta în februarie. Domnul Frunză ne-a chemat pe cei din “Faust” şi am avut iarăşi noroc pentru că pe mine şi pe colega mea Ana ne-a distribuit în două roluri mari chiar foarte mari pentru noi Silvio şi Clarice cuplul amorezilor. Asta a fost a doua noastră colaborare. După care domnul Frunză mi-a propus rolul Scipio din “Caligula”.
Ai ars destul de repede etapele. Scipio e practic cel de-al doilea rol ca importanţă din “Caligula”. Cum ai reuşit?
Nu a fost uşor deloc. Am făcut foarte multe exerciţii de dicţie printre altele şi ca să scap de accentul ardelenesc.
Asta chiar că e o performanţă. Şi nu mai ai accent deloc deloc?
Bine acasă mă mai “scap”. Am o rostire aproape cameleonică. Dacă sunt în sud mă pliez repede pe modul de vorbire de-acolo şi imediat mă auzi cu “dă-uri” “bă-uri” “frate!-uri” şi alte “rubedenii” de-astea dacă sunt în Moldova o iau cu “şî”-uri şi-aşa mai departe. Aşa că acasă când vorbesc cu părinţii sau cu colegii o mai dau pe ardeleneşte dar pe scenă în nici un caz. E foarte bine că am depăşit faza aia în care trebuia să am mare grijă cum rostesc cuvintele acum îmi “iese” fără să mă mă mai gândesc pronunţia corectă îmi vine natural.
Cum te raportezi la partenerii tăi de scenă actori cu acte în regulă. Ţi se pare că ei deţin o taină la care tu nu ai acces sau îi priveşti ca pe nişte simpli colegi de-ai tăi?
E foarte important faptul că ei au şcoală. Una e talentul şi alta tehnica. Pentru că talentul trebuie şi el turnat într-o formă. Eu vreau şi de-abia aştept să fac facultatea de teatru. Trebuie să mă perfecţionez. Asta e clar.
Cum a fost lucrul cu Victor Ioan Frunză?
Citeste tot in Cotidianul.
Câţi ani ai
18. Vreau să se spună foarte clar acolo
Eşti aşa de mândru că eşti major?
Păi
Bine. S-a consemnat faptul că ai 18 ani. Mai departe. De când a început povestea ta de dragoste cu teatrul?
Lucrurile încep cam din clasa a VI-a
Cum a ieşit spectacolul? Bănuiesc că a fost un triumf…
Of
Serbarea nu s-a mai ţinut pentru că profesoara de română s-a îmbolnăvit. Îţi dai seama ce tristeţe a fost pentru mine
Trebuie să spunem că domnul Weisz este acum director artistic al Teatrului Muncipal din Baia Mare…
Da. Aşa se leagă lucrurile. Am intrat în trupa lui
Ce fel de spectacole faceţi la şcoală?
Bine
Şi sunt mulţi elevi care vin în trupa de teatru?
Destui. Cei mai mulţi însă vin acolo doar pentru că e la modă să faci teatru.
E
Da
Nu e rău.
Pentru tine n-o fi rău
Nu cred că
Eram în clasa a X-a când domnul Victor Ioan Frunză a venit la Baia Mare să monteze “Istoria comică a doctorului Faust” şi i-a spus domnului profesor Weisz că are nevoie de câţiva elevi care să facă figuraţie. Ne-am dus toţi frumuşel să stăm de vorbă cu domnul Frunză
Tu ai început de la munca de jos sau ai avut şi ceva text?
Am avut şi un mic text. În scena în care Faust stă la o beţie cu studenţii lui. Aşa a apărut domnul Frunză în viaţa mea.
Şi ţi-a fost “fatal”?
Da. Pentru că după “Faust” a urmat “Slugă la doi stăpâni”
Când a avut premiera?
Anul ăsta
Ai ars destul de repede etapele. Scipio e practic cel de-al doilea rol ca importanţă din “Caligula”. Cum ai reuşit?
Nu a fost uşor deloc. Am făcut foarte multe exerciţii de dicţie
Asta chiar că e o performanţă. Şi nu mai ai accent deloc
Bine
Cum te raportezi la partenerii tăi de scenă
E foarte important faptul că ei au şcoală. Una e talentul şi alta
Cum a fost lucrul cu Victor Ioan Frunză?
Citeste tot in Cotidianul.
Comentarii