Stenograma discutiei Filmul intalneste literatura de la TIFF 2010

publicat:
04.06.10
in sectiunea:
trimite si altora
Stenograma discutiei Filmul intalneste literatura de la TIFF 2010
Detalii despre participanti aici.
Scurt rezumat al discutiei aici.

Alina Butuman stabileste scopurile discutiei:

1. sa ne cunoastem mai bine – cei din lumea filmului sa ii cunoasca pe cei 8 autori prezenti, si vice-versa;
2. sa intelegem care sunt chestiunile legate de drepturi de autor, cum se lucreaza afara, care sunt cutumele in domeniu.


Marius Chivu: Dintre cele zece cele mai bune filme romanesti, conform topului realizat de criticii romani la inceputul anului 2010, patru sunt ecranizari: “Padurea spanzuratilor”, “Nunta de piatra”, “La moara cu noroc”.

Dintre ecranizarile recente, enumera:

“Lampa cu caciula” - povestire ecranizata
“Legaturi bolnavicioase”
“Caravana cinematografica”
“Cocosul decapitat”
“Weekend cu mama”

Ecranizari in proiect:

Maseorul orb - in plan Catalin Mitulescu
romanul lui Ioan T Morar -
Sunt o baba comunista - stere Gulea
Lizoanca – Radu Jude
Zilele regelui - Radu Gabrea

Sunt cativa regizori care pornesc de la roman, si altii care sunt autori, preferand sa porneasca de la scenarii originale.

Cezar Paul-Badescu: doua perioade: inainte de '89 era Razvan Popescu, cu “Razboi in bucatarie”, ... samd. Prozele lui se potriveau vremii, erau isterice, excesive. Razvan Popescu era un outsider al literaturii.
O a doua perioada a fost inceputa de Tudor Giurgiu, care a luat in considerare o proza care insemna ceva.

Marius Chivu (catre Tudor Giurgiu): Care a fost impulsul pentru “Legaturi bolnavicioase”?

Tudor Giurgiu: Lucram la un scenariu pe tema asta, si nu imi iesea. Eu citesc cu mare placere roman romanesc. Am citit cartea si se potrivea cu tema acelui film. Si atunci am sunat-o pe Cecilia.

Valerian Sava: Ar fi interesant sa stim care sunt producatorii din sala, daca sunt interesati de ecranizari.
Valerian Sava, despre “qui prodest”, despre faptul ca nu sunt producatori prezenti in sala (n.r. au fost prezenti doi studenti la regie si, de la jumatatea discutiei, producatorul Dan Burlac), despre regizorii autori care nu sunt interesati de ecranizari, despre lipsa de interes a producatorilor.

Florin Lazarescu il contrazice: Dimpotriva, producatorii sunt extrem de interesati de proza noua. Eu am intrare la producatori mari. E bataie la Polirom pe carti. Mi-au cerut sfatul si le-am facut o lista de 10 si au aflat ca erau multe care erau cumparate.

Cecilia Stefanescu: E o optiune personala. a alege o carte si a o ecraniza sau a scrie un scenariu original este la fel de meritoriu. Din punctul de vedere al unui regizor, a ecraniza o carte e mult mai dificil decat a porni de la o idee originala, pe care o poti cristaliza mult mai bine. Ecranizarea presupune o colaborare, sunt niste etape care iau foarte mult timp si care intarzie un pic procesul acesta.

Florin Lazarescu: Un exemplu de interes din partea regizorilor. Am scris de curand un articol impreuna cu Mihai Gotiu. scriitor si jurnalist. Si m-a sunat Florin Epan si mi-a spus ca vrea sa transforme articolul intr-un film.

Marius Chivu: La fel si traducerile - nu depind de caile institutionalizate - este o optiune personala.
Interesul se manifesta pe mai multe cai, mai personale decat caile institutionalizate.

Cezar Paul-Badescu: Eu am mari indoieli. Am observat ca fiecare grup artistic traieste in interiorul propriei caste. Asa cum un scriitor este total analfabet cand vine vorba de muzica, asa cum un muzician este total analfabet cand vine vorba de pictura, samd, fiecare este superspecializat in interiorul meseriei lui, si foarte putini sunt cei care se misca, si acestia trebuie aplaudati.

Alina Butuman: Stiu cum a fost tradus si Filip Florian. Sunt relatii intre oameni care dureaza de ani de zile, oameni care stiu ca au gusturi similare, si au incredere in gustul prietenului care poate deveni la un moment dat partener de afaceri. Aceasta este o categorie. In cealalta categorie se incadreaza best-seller-urile.
Brandurile sau afinitati.

Radu Pavel Gheo: Vreau sa incerc sa privesc si din perspectiva regizorului.
Pentru ca s-a pomenit mai devreme, mi-a ramas in minte Lizoanca. O poveste clara, care pleaca dintr-un punct si ajunge in alt punct. In momentul in care ai un roman cu mai multe planuri, e clar ca romanul il va decupa regizorul cum vrea el. De exemplu “Cocosul decapitat” - romanul estes mai complex, greu de redat. Apoi mai exista si restrictia financiara.

Valerian Sava vorbeste despre umilinta: Vreti sa deveniti scenaristi? Cat sunteti dispusi sa colaborati si sa invatati?

Ana Maria Sandu despre experienta in juriul HBO.

Tudor Giurgiu: Implicarea voastra si in calitate de autori in scrierea scenariului. Razvan Radulescu e intr-o anumita directie si a creat in jurul lui o anumita miscare, care a vazut ca tipul acesta de scriitura vinde la festivaluri.

Unul dintre invitati: “O secunda de viata”, Carmazan. Un film prost. Despre polemica Gorzo si Lucian Dan Teodorovici. Gorzo il acuza pe Lucian - de ce a dat unda verde ecranizarii.
(n.r. “O secunda de viata” este o ecranizare dupa romanul ... de Dan Lungu)

Marius Chivu (catre Dan Lungu): De ce nu ai facut tu asta? Scenariul adica.
Dan Lungu: Cand te apuci sa faci ceva, trebuie sa si stii sa faci. Am fost un prost ca am refuzat, pentru ca aveam ocazia sa invat, primeam si mai multi bani in calitate de scenarist.
Am preferat sa ii pasez scenariul lui Lucian Dan Teodorovici, si asa a ajuns.
As vrea sa incerc sa scriu scenarii, dar in niciun caz nu m-ar interesa sa fac scenarii pe cartile mele.

Dora Pavel: Nu stim daca stim sa scriem scenarii. Am citit de experienta unor colegi de-ai mei. Radu la Terminus Paradis de exemplu, a facut o data si n-ar mai face a doua oara. As putea ajuta insa. Cred ca naratiunea filmica si cea dintr-un roman urmeaza foarte multe coduri comune. Deocamdata suntem la dispozitia dlui Lazarescu, care ne recomanda. Intotdeauna am invidiat cinematografia pentru ca este mult mai accesibila.

Marius Chivu: Cat sunteti voi de dispusi sa va lasati opera pe mana scenaristilor sau pe mana unui regizor?

Ana Maria: Grosan zicea ca i s-a ecranizat, si ca n-a vazut filmul.

Marius Chivu: Cezar, ai fi dispus sa o dai pe "Luminita" unui scenarist/regizor?

Cezar Paul-Badescu: Da. N-am orgolii de genul asta.

Marius Chivu: Te-ai baga sa scrii scenariul?

Cezan Paul-Badescu: Da, am fost invitat, si singurul impediment este timpul. Astept momentul in care va trebui sa spun stop si ma voi retrage si voi scrie. Acum n-am timp, lucrez de dimineata pana seara la ziar.

Alina Butuman: Sunt doua medii diferite. De la caz la caz, uneori trebuie chiar asigurati, inainte de a achizitiona si a plati acele drepturi, trebuie asigurati ca autorul este de acord sa se schimbe sfarsitul, sa se faca schimbari mari de personaje. in functie de cum evolueaza proiectul.

Unul dintre invitati: Atunci e preferabil sa lucrezi cu autori morti.

Alina Butuman: Bersch - eminenta cenusie a dr de autor in Franta. are o experienta foarte mare in domeniu. Am asistat la o discutie foarte interesanta pe acest subiect, si o alta reputata doamna, specializata in drepturi de autor pentru ecranizari, a concluzionat: "Eu sunt de parere sa omoram autorul", cand e vorba de ecranizari.

Marius Chivu: Cecilia, esti de acord?

Cecilia Stefanescu: Principalul castig a fost uman, ne-am imprietenit, in patru ani de zile am ajuns sa ne spunem povesti pe care nici prietenilor apropiati nu le-am spus, am vorbit despre literatura, despre cinema, ocazie cu care am aflat ca un om care vine dintr-o alta zona citeste carti pe care nu le citesc nici cei din domeniu.
Am vorbit despre cinema si literatura - limbaje diferite si efortul de a le apropia.

Au fost patru drafturi de scenariu. Iti citesti textul ca pe un text strain, incercand sa il organizezi dramaturgic. Varianta finala a fost mult diferita fata de carte.
Am discutat si l-am intrebat ce i-a placut din carte, si am incercat sa ii ofer lui ce i-a placut din carte.
Eu am mai scris scenariu, dar nu dupa roman.

Sa nu-si imagineze nimeni ca e ceva placut sa iti citesti textul cu un ochi strain.

Marius Chivu (catre Florin Lazarescu): Tu?

Florin Lazarescu: Pe masura ce lucrez, imi dau seama ca stiu foarte putin.
Noi scriitorii avem o conceptie foaaaarte naiva despre ceea ce e filmic. E si o mare vanitate a unora sa isi vada cartea ca fiind filmica, ecranizabila.
Totul e ecranizabil.
Asta e problema autorului, ca tu nu mai esti zeu, Dumnezeu, tu esti o rotita. Si oricum, unui regizor ii place CEVA dintr-o carte, nu toata cartea, si de obicei nu ceea ce iti place tie.
Si, apropo de asta, cu recomandarile. Nu e o chestie de masonerie. Stiti de ce ma suna si vorbim? Pentru ca vorbesc pe limba lor.
Pe masura ce invat, imi dau seama ce greu e sa scrii.

Dora Pavel: Trebuie sa fie fascinant sa vezi cum te citeste un regizor. Cred ca e fascinant sa vezi ce lectura iti ofera.

Matei Florian: Daca o face, e important CINE o face. E important CINE iti face filmul.
Cred ca asta e intrebarea. Daca scriitorul roman se uita la filme. La un moment dat iti dai seama cine ar fi cel care s-ar apropia de afinitatile tale.

Marius Chivu: As vrea sa mut discutia un pic pe gen. Exista genuri defavorizate in vederea ecranizarii?

Radu Pavel Gheo: Am tradus recent o carte, si undeva dupa jumatatea cartii, mi-am dat seama ca filmul se terminase. Nu neaparat cartile mari fac filme mari. Intalnirile de genul asta sunt foarte rare.

Marius Chivu: Proza scurta are mai multe sanse. Vezi Cortazar - teoria lui, ca regizorii n-ar trebui sa se apuce de ecranizat romane, ci proze scurte.

Dora Pavel: Dar exista si romane bune ecranizate. "Inocentul" este foarte fidel.

Marius Chivu: Ana, tu? Ai spus ca nu iti vezi cartile ecranizate.

Ana Maria Sandu: Nu le vad eu asa, si cred ca sunt lucruri foarte diferite. Eu sunt dintre aia nebuni care spun ca nu i-as da cartea dlui Carmazan.

Tudor Giurgiu: Producatorii buni lucreaza in timp, au un portofoliu. Cred ca la nivelul asta, informatia care vine dinspre edituri inspre mine este inexistenta. Emailuri la producatori de film. Vin niste scenarii. Uneori este o adevarata lupta, sa fii tu primul care citeste un text. Citisem o carte a Gothei Cristof, si ani de zile am amanat sa cumpar, Constantin Film avea drepturile. Rezultatul a fost ca acum 2 ani am intrebat de ea, si drepturile tocmai fusesera cumparate, le cumparase un maghiar in urma cu trei saptamani.

Ana Maria Sandu: De exemplu, eram cu Dan, in Polonia. Deci undeva un interes exista pentru subiecte care ar putea exista scenarii.

Alina Butuman:
Moda agentiilor vine din Statele Unite, sunt acolo agentii foarte mari de care nu te poti apropia. Ele lucreaza cu autori foarte bine cotati, si cu actori de top.
In rest e o chestie si de traditie, cum ar fi in Franta, ei isi promoveaza activ scriitorii.
Exista o relatie stransa intre scriitori si editori.

In Germania, editurile foate mari au inceput de curand sa angajeze oameni specializati pentru a se ocupa de drepturile de ecranizare.

Scandinavia angajeaza producatori sau oameni care au lucrat in distributie, se duc la festivaluri, isi creeaza retele de cunoscuti. Intalnirile se repeta tocmai pentru ca informatia sa ramana actualizata.

Sau ce se cauta momentan - comedii romantice, suntem intr-o perioada de criza.

Marius Chivu: La noi, editurile sunt foarte lenese. Cumpara drepturile de publicare de-abia dupa ce romanele respective au fost deja ecranizate cu succes. (rasete in audienta) Ele abia se descurca cu vanzarea drepturilor pentru traducere.

Alina Butuman: Nu numai editurile romanesti, toti cauta succese comerciale.

Florin Lazarescu: Pentru asta trebuie sa existe o industrie.

Radu Pavel Gheo: In Timisoara exista o editura care scoate 2 romane pe an. Cum poate sa aleaga un regizor. Cine poate sa ii recomande ceva?

Unul dintre invitati: Florin! (rasete in audienta)

Radu Pavel Gheo: Cate filme se produc pe an?
Tudor Giurgiu: 14,15.

Marius Chivu: In ce masura scriitorii si regizorii urmeaza un trend. De exemplu vad ca in ultimul timp au aparut foarte multe filme cu vampiri.

Cecilia Stefanescu: In primul rand noi vorbim despre regizori. Majoritatea prefera sa isi scrie povestile singuri. Sunt putini regizori care ar fi interesati de asa ceva. Nu avem agent literar, samd.
Cand a trebuit, impreuna cu Tudor, sa facem un draft de contract, nu aveam un model. Ulterior a dat CNC-ul asa ceva. Noi am pierdut o groaza de timp doar ca sa facem o baza legala ca sa colaboram.
Mi-am facut o lista cu ecranizarile care mi-au placut. Cred ca lista e foarte saraca.

Tudor Giurgiu: Da, dar raspunzandu-i lui Marius, la ei situatia e cu totul alta, exista filme ecranizari ale unor best-seller-uri.

Marius Chivu: De fapt romanele de consum sunt cele care alimenteaza marea parte a industriei.

Tudor Giurgiu: Pana si in tari mai mici un film face peste 200.000 de spect. La noi 60.000 - abia daca face. “Eu cand vreau sa fluier, fluier” a facut 80.000.

Marius Chivu: Vorbeam de curand intr-un interviu din Dilemateca, cu Florin Lazarescu. S-a creat ideea ca exista o tema care vinde, cea a comunismului, filmele aparand inaintea unor romane pe acest subiect. E o tema care mai vinde la noi?

Ana Maria Sandu: Cred ca sunt publicuri diferite.

Marius Chivu: Eu daca as fi regizor as face un film cu comunism si vampiri. Romantic.

Adina Bradeanu: Pentru ca ati adus in discutie suprasaturarea cu filmele despre comunism. sigur ca a fost o suprasaturare. e un moment interesant pentru ca acum, cel putin din punctul meu de vedere, documentarul lui Ujica inchide un cerc.
In ce masura exista o corespondenta intre preocuparile romanului romanesc si zona de sensibilitate a cinema-ului romanesc. Ce zone stilistice noi apar in romanul romanesc.
Despre a cui nevoie estevorba aici. Este o nevoie a pietei.

Marius Chivu (catre Dan Lungu): Ai fost suspectat ca ai urmat un trend, cu romanul tau.

Dan Lungu: Eu cred ca comunismul nu e o tema moarta, oricand poate sa apara un film foarte bun despre comunism, oricand poate sa apara un roman foarte bun. Problema este de discurs, trebuie schimbat tipul de discurs. Fiecare generatie va avea un alt fel de discurs.
In ceea ce priveste temele la moda in piata occidentala de carte. Am avut o discutie cu editorii care au cumparat “Sunt o baba comunista”. Si i-am intrebat: “De ce ati publicat aceasta carte? Ati fost interesati de tema comunismului.'
“Aaa, nu, nici pomeneala.”, mi-au raspuns.
Un editor vrea sa fie surprins de un manuscris.

Marius Chivu: N-avem roman despre revolutie!

Radu Pavel Gheo: Despre revolutie mai degraba o nuvela decat un roman.

Tudor Giurgiu: Vreau sa ii raspund Adinei. Cred ca nu exista nicio agenda comuna. Producatorul ar trebui sa fie cel care mediaza. Pozitia producatorilor si a distribuitorilor este una foarte cinica.
Acum doi ani, la Rochel in Franta, eram pe o terasa la o bere cu Hano Hoeffer, le-a intrebat pe doua nemtoaice: “Si? Ce subiecte cautati?”
“Eu sunt pe dinozauri, colega mea e pe 9/11.” (rasete in audienta)
Nu se va mai putea face dupa Mungiu, the abortion movie.

Marius Chivu: Nu avem romanul avortului.

Tudor Giurgiu: Market la Rotterdam. producatori din toata lumea 24 de proiecte? De la noi au fost alese doua proiecte, proiectul lui Radu Muntean cu “Marti, dupa Craciun” si viitorul film al lui Radu Jude, care a fost respins la CNC acum doi ani, acum a aplicat din nou. Reactia strainilor a fost: “Bai, dar voi romanii nu mai iesiti din povestea asta cu divorturile?”

Adina Bradeanu: Acum patru ani spuneau ca nu mai iesim din povestea asta cu trecutul.

Marius Chivu: Patru ani dureaza tema.

Marius Chivu: Lasa ca nici americanii nu mai sunt la problema catastrofei.

Alina Butuman: Aceasta este perceptia cinematografiei est-europene. Mi s-a spus: “Mai, m-am saturat, de la Moartea dlui Lazarescu tot pe stilul asta s-a ramas.” Asta este perceptia.

Cecilia Stefanescu: Stilul unui om de a face cinema este asta.
Alina Butuman: Nu, e o scoala.
Cecilia Stefanescu: Stilul unui om nu are legatura cu trendurile.

Matei Florian spune ca i-a placut “Legaturi bolnavicioase”, pentru ca a fost primul film care a venit cu personaje urbane, care ne semanau. Niste probleme pentru prima data tratate in felul asta.
Carmazan, nefrecventabili, sunt defazati cu totul.

Cecilia Stefanescu: Cred ca e o greseala pentru un autor sa asculte de ce spun producatorii.

Alina Butuman: Este o diferenta intre cinema-ul comercial si cel de autor.
In occident, cine face piata sunt canalele de tv. Un criteriu la scenariile care se scriu pentru tv, sunt nu doar targetul, dar si personaje care sa creeze empatie.

Marius Chivu: Cum ar fi vampiri.

Florin Lazarescu: Exemplu cu Animal Planet. Am vrut sa mai schimbam, "nu nu nu, formula". Acelasi lucru patesc cu un scurtmetraj.
Le e frica sa vina cu chestii noi. Si asta fac de regula artistii.
Producatorul imediat vine cu "nu se vinde".
Mi se pare o tema falsa daca se vinde sau nu comunismul. Nu, conteaza cine face.
Pai mie mi se pare ca s-a scris putin despre comunism. Si ca s-au facut putine filme.

Cecilia Stefanescu: Cezar, nu ai putea sa faci tu o comedie romantica?

Cezar Paul-Badescu: As putea sa fac orice film mi-ar placea sa vad. Dar nu ma uit cu placere la comedii romantice.

Tudor Giurgiu: Am incercat sa obtin fonduri pentru un film care avea legatura cu circul. Niste producatori germani mi-au spus: "circus films don't sell"
La fel, filmele care care au ca locatie aeroporturi, avioane.

Cecilia Stefanescu: Ar fi un criteriu pentru tine asta?

Tudor Giurgiu: Pentru mine criteriul fundamental ar fi sa imi placa. Eu ca regizor as risca. Dar daca ma dedublez, producatorul din mine are si el un cuvant de spus.

Cecilia Stefanescu: Si cine invinge? Regizorul sau producatorul?
Tudor Giurgiu: Producatorul. Asta e.
Vorbesc din experienta personala, de producator al filmului lui Silviu Purcarete. Sa te duci pe piata internationala, cu un regizor care vine din teatru, si o poveste care e in Romania anilor 60. E greu.. “Aaa, vrem mai mult, vrem sa fie Ceausescu mai mult.”, a fost reactia

Alina Butuman: Care regiune din Europa e mai bogata atunci. Se stabileste locatia acolo. Pentru ca de acolo vin fondurile.

Cezar Paul-Badescu: Exemplul Katalin Varga. Succes de casa?

Tudor Giurgiu: Doar in Marea Britanie

Cezar Paul-Badescu: Tu ai vazut o poveste de succes?

Tudor Giurgiu: A fost un caz atipic, am vazut deja filmat, m-a emotionat, e pacat ca un astfel de film sa moara. A fost o reactie foarte personala, la nivel emotional am luat decizia, ne-am aruncat, nu stiam ca va fi cumparat de o casa in Franta, ca va lua premii etc.
Pe de alta parte in momentul de fata mi-as dori sa lucrez pe un subiect gen comedie romantica. Sau un horror. Mi se par doua pariuri extrem de interesante.

Marius Chivu: Am multi prieteni care scriu scenarii horror.. Aron Biro de exemplu..

Aron Biro: Mereu m-am intrebat de ce nu exista filme horror sau cu extratestri facute de romani. Eu am scris un scenariu de film horror care se petrece in Bistrita Nasaud. (rasete in audienta)

Unul dintre invitati: Mentalul nostru nu este pregatit pentru asta. In momentul in care spui horror in Bistrita Nasaud, publicul rade.
In spatiul romanesc avem tendinta sa facem bascalie.

Marius Chivu: Tocmai s-a facut Zombieland, care este un horror tratat in cheie comica.

Aron Biro: Iar in ce priveste inadecvarea conceptului de zombie in judetul Bistrita, cred ca nu sta in picioare. (hohotele de ras ale asistentei) S-a facut District Nine, cu extraterestri in Africa de Sud.
Luceafarul eminescian are ceva din vampirism.

Tudor Giurgiu: Eu as fi foarte dornic sa primesc o chestie din asta. Am citit recent un scenarriu scris de un producator de film, un horror cu o familie de francezi careia i se intampla multe lucruri in vacanta. Un horror cu elemente transilvane.

Blogerul: Noi astia care scriem si consumam horror, sf-uri, samd, stam in gheto-uri, izolati, asteptam sa fim dezgropati precum diamantele.

Marius Chivu: Horror-ul in Bistrita Nasaud ar putea fi in cheie comedie romantica.

Radu Pavel Gheo: A venit la mine un tanar regizor. Imi citise niste povestiri. Si mi-a spus ca vrea sa faca un film, si a scris un draft, eu l-am citit, am facut niste modificai, el l-a citit, a facut niste modificari. Si el ma tot asigura ca o sa iasa un film. Urma sa lucram cu casa de productie Hai-Hui. Urma sa fie un scurt metraj care urma sa concureze la CNC. Dar n-a iesit nimic pana la urma.

Referitor la scenariul castigator la HBO, Radu Pavehl Gheo este intrebat ce regizor ii vrea scenariul. Radu Pavel Gheo: Marius Barna.

Cecilia Stefanescu: Cand am primit un telefon de la Tudor, am inceput sa-l verific. Mi-am sunat toti prietenii. I-am facut o adevarata fisa: cine e, ce-a facut.

Alina Butuman: Da, asta seamana cu munca unui scout.

Dan Lungu: Ma intereseaza cum se procedeaza cu scenariile de film documentar.

Tudor Giurgiu. Da, e o piata foarte inchisa. sunt doua nivele de discutie.
1. Cand esti un autor de film documentar cunoscut in Europa, Alex Solomon, Florin Epan, Thomas Ciulei, si inca doi. Daca faci parte din grupul asta, ai acces la niste fonduri. Altfel, nu ii intereseaza. Piata de tv din Romania oricum e moarta. Si atunci te zbati, ai o idee.
2. Daca castigi premii si ai un traseu de festival bun, situatia se poate schimba.

De exemplu, cazul Dascalescu (documentarul “Constantin si Elena”, n.r.). El a venit la mine cu un subiect peste care eu ca producator am trecut foarte usor cu vderea. M-am inselat.

Marius Chivu: Veronica Acaia. A intrat in tv unde a lucrat pentru diverse seriale, a disparut din literatura. Ideea e cat de dispus un scriitor sa faca compromis cu propriul talent pentru a intra in aceasta lume.

Matei Florian povesteste cum, la 28 de ani, i-au oferit de la tv sa scrie scenarii.
Matei Florian: I-am tot scris omului asta, care ma tot asigura ca se vor cumpara. Am exersat chestia asta. Era vorba de un scenariu tipic comic frantuzesc, dar mi-am dat seama ca acolo e limita mea.

Marius Chivu: Uite in zona asta (tv) Cornel Mimi Branescu a facut un scenariu de film de tv care nu era rau deloc. El a reusit sa faca ce nici un alt scriitor n-a reusit sa faca - un serial de tv bun. N-ar trebui sa vina si dinspre scriitori genul asta?

Florin Lazarescu: Care compromis fratilor? Mi se pare mai compromitator sa lucrezi la o publicatie de cultura si sa nu poti sa publici anumite chestii.

Marius Chivu. Exista scriitori carora li se pare ca sunt zei si ca se coboara daca scriu pentru tv.
Unul dintre invitati: Breban. Breban e sacru.

Radu Pavel Gheo: Pentru scriitorii din generatiile trecute nu se punea problema supravietuirii.
Nu stiu, dar Titus Popovici era intr-adevar bun.
Uite, sa luam situatia mea. Sa zicem ca scriem un scenariu de film politist. Eu stau in Timisoara. Ce fac? Scriu scenariul si il trimit unde? In Bucuresti. Ca sa lucrez cu o casa de productie trebuie sa stau in Bucuresti, nu? Si de ce m-ar lua pe mine cand sunt atatia in Bucuresti?

Unul dintre invitati: Pentru ca ai o idee mai buna.

Alina Butuman: Trimiti un DRAFT de idee si dupa aia.
Fratilor, nu uitati contractele. Nu va dati drepturile pe simpatie, ca si simpatia asta se poate schimba
Am avut o discutie cu Doina Rusti, si i-am spus: “Doina, nu le da pe degeaba, chiar daca le dai pe simpatie, fa un contract.”

Cecilia Stefanescu: In contractul standard, drepturile de ecranizare apartin editurii.

Unul dintre invitati: Asa arata un contract standard - cedezi si drepturile de ecranizare?

Cecilia Stefanescu: Depinde, de la editura la editura, dar e bine sa discuti, daca se poate negocia.

Tudor Giurgiu: Este important ca scenaristii sa se gandeasca la publicul lor. cine sunt cei pentru care scrii.

Marius Chivu inchide discutia, multumind participantilor.



Autor: Echipa rcp

Voteaza:
+3 3voturi

Comentarii


stiri recente

Arhiva

sectiuni

vizualizeaza ca norisor / lista

  Aminteste-ti datele mele