TEATRU. Intre urgie si dramaturgie (27%)
Mihai Ignat a cistigat Concursul National de Dramaturgie

publicat:
30.11.05
in sectiunea:
trimite si altora
Vineri 18 noiembrie 2005 s-a incheiat Concursul National de Dramaturgie organizat de Ministerul Culturii si Cultelor in parteneriat cu Teatrul National „Mihai Eminescu“ din Timisoara.
Dupa lectura celor 66 de texte admise in concurs juriul format din Gianina Carbunariu Radu Afrim Mircea Ghitulescu Doru Mares si Dan C. Mihailescu a nominalizat urmatoarele texte:
Chat de Stefan Caraman;
Patru cepe degerate de Mihai Ignat;
Subterranean Homesickness de Irina Roxana Georgescu;
Experimentul lui Vili de Nina Tintar;
Nimic mai mult de Madi Lussier;
Balcania XX de Horia Garbea;
Vitrina cu straini de Olga Delia Mateescu;
Autorul de Radu Herjeu;
Europa la purtator de Cornel Udrea;
De-a v-ati ascunselea sau piesa fara sfirsit de Florina Ilis.

Dintre acestea cu majoritate de voturi juriul a stabilit urmatoarele premii:
PREMIUL I:
Patru cepe degerate de Mihai Ignat;
PREMIUL II:
Subterranean Homesickness de Irina Roxana Georgescu;
PREMIUL III:
Nimic mai mult de Madi Lussier.

Hainele noi ale Concursului National de Dramaturgie (care pina mai ieri se chema „Camil Petrescu“) propus de catre Ministerul Culturii si Cultelor vin sa imbrace mai bine si mai eficient o realitate a pietii artistice romanesti: interesul evident pentru arta de frontiera si de contact direct care este teatrul. Poate ca avantajul acestuia diacronic contextuat sa fie pe de o parte eventuala sinonimie intre o forma artistica sincretica de adresare si era postmoderna pe de alta panaceul posibil al teatrului prin vocatia sa de contact nemijlocit cu mediul receptor pentru situarea depresiva fiindca insingurata a individului in zona de frontiera si ea dintre doua modele de civilizatie.

In orice caz numarul apreciabil de texte care sosesc la mai toate concursurile de gen (incluzind aici veleitari si posesori indiscutabili ai unei serioase vocatii) vorbeste nu doar despre clasica nevoie de poveste dar si in primul rind as zice despre nevoia stringenta de dialog (esenta tehnica particularizanta a teatrului) fie el real sau mimat din ratiuni estetice.
Proiectul actual semnat inspirat de Marius Zarafescu augmenteaza in complexitate prevazind un lant de etape conform caruia textele nominalizate se supun unei prime probe a publicului si a sondarii teatralitatii continute printr-o saptamina de spectacole-lectura in urma careia sa se decida laureatii. Nu mai putin benefica ar fi depistarea fondurilor pentru montarea textelor premiate la teatrul/teatrele partenere dar si editarea eventual intr-un volum colectiv a textelor nominalizate lucru prevazut de mai toate concursurile de tinuta dar pina una alta ramas fara consecinte scenice reale.

- O geografie tematica si un program estetic al dramaturgiei romanesti actuale
Oricum cele 66 de texte pe care le-am putut citi in lunile din urma deseneaza elocvent geografia tematica conceptuala filozofica si de program estetic a dramaturgiei romanesti actuale. Benefic ori eronat scriitorul roman de text de teatru pare interesat mai ales de realitatea politica/sociala de agresiunea media (in special TV) de destinul fiintei urbane (chiar de bloc ca sa zic asa ba chiar de „dupa“ cu tot cu htonicul canalului) de forta comunicarii prin autoreferentialitate (de la harta cu toate ale ei a lumii teatrale pina la revolta personajului care migreaza cam didactic nu e vorba in realul palpabil) de puterea modelatoare a trecutului (poveste si ea cu o intreaga istorie a variilor nostalgii de pe la Epigonii incoace) sau de pedagogia monografista a readucerii la viata si scena a unor personalitati exemplare istorice sau artistice.

Cum din 66 de texte dupa parerea mea doar 18 poarta intr-un fel sau altul si semnele unui talent real (pina la urma urmelor despre asta este vorba!) adica 27% cred ca identificarea erorilor ar trebui sa fie primul interes al unei analize finale mai ales ca acestea sint recognoscibile in intreaga dramaturgie romaneasca actuala (si probabil nu numai). Defectul cel mai des intilnit este lipsa de individualizare a personajelor autorul ratindu-le in „favoarea“ expunerii interminabile a propriilor opinii despre vecinul de apartament piata de cartier istoria neamului ori destinul universului. Aceeasi voce bintuie fie ca e vorba de doua sau de douazeci si doua de personaje pe trama unei filozofii de veleitar nostalgic neaosist si impanat ritualic. Nu de putine ori limba romana chiar pare a pune mari probleme intre cacofonie si agramatism. In cazul in care totusi se individualizeaza vocea personajelor e ori prea poetica ori predispusa unor teoretizari indigeste cind revoluta cind calchiind stupid paradigme lexicale din alte limbi.

- Un iad veleitar pavat cu bune intentii
Vulgaritatea atroce este generata fie printr-un inadecvat apel la inventarul sexual ori trivial fie pur si simplu prin infantilism lingvistic. Glumita judeteana ca sa zic asa intoxicind pina la exasperare in special televiziunile e si ea pe aproape. O maree de intentii bune (nu e o noutate) paveaza acest iad veleitar. Nationalismul intoleranta religioasa cu ortodoxie de parada neaosismul geto-rural anti-americanismul combinat cu nostalgia „binefacerilor“ comunismului toate imbracate in hainele unei culturi extrem de prost digerate vin sa incununeze partea goala (si cam ticaloasa pe alocuri) a paharului.
„Nell mezzo del camin“ citeva proze de potential succes ratate din obstinatia autorilor de a opta pentru varianta dramaturgica. Tot aici ar fi de remarcat ca autori care semneaza texte interesante au concurat si cu producte jalnice daca nu detestabile ceea ce ridica as zice intrebari de natura pur morala… Nu altunde as aseza numele Cezarei Muresan de urmarit neaparat caci inca eleva de gimnaziu posesoare a unui deosebit simt al umorului absurd. Este poate cel mai evident motiv de bucurie al actualei editii a acestui concurs. Frecventarea asidua a bibliotecii si a salii de teatru poate garanta in citiva ani un dramaturg de invidiat.

- Rezerve personale
In sfirsit alaturi de textele nominalizate (personal am mari rezerve fata de piesa lui Cornel Udrea prea adesea alunecind in vulgar sau replica ieftina dar si fata de cea a lui Stefan Caraman care fara anexarea unui „mod de intrebuintare“ pare o inutila si fara consecinte reactie resentimentara) ar mai fi de adaugat in opinia mea piesele Ingeri si gunoaie a lui Gheorghe Balint Pavilionul albinelor a Cleliei Ifrim Avenida populista a lui Emil Mladin si Gaura neagra de Popa Constantin Venerus.

- Gaudeamus igitur
Patru cepe degerate piesa lui Mihai Ignat este o comedie neagra absolut inteligenta in modul de a organiza situatiile cu o incheiere ce strepezeste dintii. Totul in unitate de loc si actiune si in timp real: un salon de spital cu trei internati bolnavi din varii motive si un al patrulea tocmai trecut printr-o tentativa de sinucidere. Jumatate din text fixeaza tipologia primilor trei din punctul lor de vedere cealalta jumatate arunca totul in aer din perspectiva strategiei sinucigasului de a-si indeplini speranta escatologica. Subterranean Homesickness de Irina Roxana Georgescu este intr-un fel limita propunerii dramaturgice (fortind neseriozitatea oricarui raspuns la intrebarea: ce e textul dramatic?) in sensul libertatii absolute a scriitorului pentru care dramaturgie e ce are el chef sa fie dramaturgie (si cine e mai important decit scriitorul in ceea ce priveste textul dramatic?) dar si in sensul libertatii absolute a regizorului de a trata textul oferit spre in-scenare (si cine e mai important decit regizorul in ceea ce priveste in-scenarea textului dramatic?). Sintem intr-o „Cerebral Prison ca alveolara minte a omului clipocind malign intre zidurile inchisorii. Imprecatiile nu ajuta iar oamenii devin personaje sagetind de nerozie. Numerele asociate fiecarui personaj pot fi considerate nume de cod insa in realitate sint identitatile contorizate ale personajelor-detinuti-gropari de meserie inca de la inceputul evilor“. Pentru Madi Lussier autoare canadiana de origine romana Nimic mai mult e povestea inteligenta si curajoasa a descoperirii bisexualitatii (consecinta a unei experiente homosexuale la rindul ei efect firesc al rafinamentului heterosexual primar) odata cu descoperirea desertaciunii mundane.

O monodrama fara majuscule aproape un poem un prozopoem foarte frantuzesc ca optiune stilistica si retorica. Iesirea din social nu e legata de noua/noile optiuni sexuale ci de revelatia stupiditatii eticii juridice. Refuzind sa apere un vinovat evident personajul e supus oprobriului de breasla pierde interesul fata de cistigarea pariului social dar totodata si fata de sexualitate.
Cum spatiul nu-mi permite sa detaliez mai mult nu pot decit sa sper ca in anii urmatori Ministerul Culturii si Cultelor va gasi resursele necesare pentru a duce pina la capat proiectul Concursului National de Dramaturgie ca dramaturgii vor spori procentul de reusita si pertinenta al propriilor investitii de talent (caci de unde nu e nici Dumnezeu…) si mai ales ca scena le va face posibile ca act de comunicare si de realitate estetica.



Autor: Doru Mares

Sursa:Observatorcultural.ro

Voteaza:
+3 3voturi

Comentarii


stiri recente

Arhiva

sectiuni

vizualizeaza ca norisor / lista

  Aminteste-ti datele mele