Victor Scoradet: "ca sa traduc cincizeci si ceva de piese din Germania, Elvetia si Austria, am citit cateva mii de texte"

publicat:
30.09.09
in sectiunea:
trimite si altora
Victor Scoradet, laureat de curand cu medalia "Goethe", cea mai prestigioasa distinctie oferita de statul german in domeniul cultural, este unul dintre acei traducatori mult iubiti de regizorii romani. De ce? Pentru ca traduce din dramaturgia germana contemporana, si o face bine, ar spune majoritatea, pe drept cuvant.

Partea mai putin cunoscuta este munca de filtrare pe care un asemenea traducator o face. Mai pe romaneste, nu traduce decat piese care i se par de calitate.
In felul acesta, comparand varfurile dramaturgiei germane cu masa destul de inegala a dramaturgiei romanesti, dramaturgia romaneasca iese in pierdere.

Poate ca unul din motivele pentru care exista inca prejudecata conform careia "nu exista text de teatru contemporan BUN romanesc" este faptul ca sunt putini cei care fac, cu textul romanesc, munca de filtrare pe care o face Victor Scoradet cu cel german, si textele bune se pierd in masa celor de o calitate indoielnica.

"Initiativa Caraman" (conform careia teatrele ar urma sa aiba in repertoriu 30% text romanesc contemporan) ar putea dinamiza acest proces de filtrare. Obligate sa monteze 30% text romanesc, teatrele ar incepe sa se intereseze, sa caute, publicul ar avea si el un cuvant de spus, ajungandu-se astfel la o mai rapida cernere a valorilor. Initiativa Caraman ar putea sa sparga cercul vicios numit "dramaturgia romaneasca actuala nu exista".

I-am adresat domnului Victor Scoradet cateva intrebari cu privire la aceasta propunere legislativa.



Victor Scoradet sustine "initiativa Caraman"?

V.S.: Nu. Nu cred in masurile protectioniste in arta. Cred, dimpotriva, ca ele le-ar face rau tocmai celor dornici de protectie. Sigur ca dramaturgii romani ar trebui sustinuti & stimulati - dar cu cap. Prin ateliere, cursuri de scris scenic coordonate de profesori sau autori de afara (fiindca la noi nu exista inca astfel de competenta), prin concursuri care sa nu se opreasca la acordarea de premii si/sau publicarea unor volume fara urmari. Exista o gama destul de larga de strategii de stimulare si profesionalizare a scrisului pentru teatru. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nici dramaturgii nostri nu fac destul pentru a-si perfectiona instrumentarul, dar asta e o alta discutie. Sunt convins ca, mult mai eficienta decat autovictimizarea si decat orice masura protectionista ar fi o privire lipsita de menajamente si de stratageme auto-"protectoare" (menite, adica, sa menajeze micile vanitati personale) asupra propriilor limite, prejudecati si neajunsuri de tot felul. Marturisesc ca m-am plictisit sa tot dam vina pe conditii, cand, de cele mai multe ori, cauzele sunt la si in noi.


In ce fel credeti ca va afecta noua lege (daca va fi adoptata) bugetul alocat de teatre pentru drepturile de autor pentru piesa straina?

V.S.: Achizitionarea drepturilor de reprezentare a pieselor straine e departe de a constitui un efort bugetar major. De regula, e vorba de sume care se situeaza sub 2000 de euro, cu traducator cu tot! De regula, acesti bani sunt compensati de numarul redus de personaje (ceea ce presupune mai putine costume etc.) si de cheltuielile de productie reduse, in comparatie cu montarea pieselor clasice. Probabil ca autorii romani ar costa chiar ceva mai putin. Dar, repet, e vorba de sume nesemnificative in comparatie cu alte cheltuieli - ca sa nu mai vorbim de cele generate de aparatul administrativ supradimensionat al teatrelor subventionate.


Cate piese trebuie sa citeasca un traducator/regizor pentru a descoperi o piesa buna romaneasca? (asta presupunand ca porneste de la zero, fara sa cunoasca nimic in afara de Visniec si Ionescu...) Dar germana? Dumneavoastra percepeti diferente de valoare intre dramaturgia romaneasca si cea germana? Detaliati. (ce le lipseste romanilor, ce le lipseste germanilor)

V.S.: Pentru traducator e simplu - in masura in care e familiarizat cu spatiul cultural respectiv, cu piata de acolo. (Las' ca, in conditii normale - adica, in tarile normale! - traducatorului i se comanda traducerea unei piese sau alta, sarcina cunoasterii dramaturgiei din care se "importa" revenindu-le secretariatelor literare, directorilor de teatru, editorilor&agentilor acelor autori etc.). Exista mecanisme rodate, demne de incredere, care impun un numar de autori de o calitate garantata.
In ceea ce ma priveste, ca sa traduc cincizeci si ceva de piese din Germania, Elvetia si Austria, am citit probabil cateva mii de texte scrise jucate in acele tari (inclusiv RDG, pana la un moment dat). Dar acesta este efortul pe care-l face orice om dornic sa cunoasca un spatiu teatral... E o datorie culturala elementara.
Cat despre dramaturgii nostri - am citit, si ca membru in cateva jurii, cateva sute de texte (in afara de Visniec si Ionesco). Din ele, punand cap la cap calitati disparate, intalnite in proportii variabile la toti autorii lor, poate ca ar iesi de vreo trei-patru autori notabili.
Ce le lipseste autorilor germani? Nimic. Sunt chiar lucruri (insusiri) care le prisosesc. Dar nu uitati ca ei au crescut intr-o traditie incomparabil mai consistenta, intr-un spatiu multicultural in cadrul aceleiasi limbi (Germaniile, Austria si Elvetia avand, pe langa trasaturile comune, si particularitati distincte extrem de pregnante), ca la ei s-a tradus cu promptitudine tot ce s-a scris mai interesant, din Kamceatka pana-n Tara de Foc, ca au facultati si cursuri extrem de eficiente de scris scenic (dar majoritatea autorilor nostri de teatru dispretuiesc insasi ideea ca ar avea ceva de invatat, cu atat mai mult ca exista cineva care i-ar putea invata ceva - ah! - atat de inefabil precum arta de a scrie teatru...), ca exista o serie de intreaga de alte modalitati de stimulare si promovare, ca singurul criteriu este valoarea textelor etc. etc.
Ce le lipseste dramaturgilor romani? (Am facut un efort sa evit ghilimelele!) De la atitudine la profesionalism, de la modestie la curaj - iata doar cateva elemente. Care curaj? Curajul de a se confrunta cu propriile limite si prejudecati (mai intai, de a le constientiza, fireste), curajul de a experimenta, de a construi si duce pana la ultimele consecinte o situatie dramatica, un personaj etc.


Ce recomandari aveti pentru un regizor care ar dori sa scurt-circuiteze aceasta munca de filtrare?

V.S.: Sa monteze ...clasici! Sa dramaturgi straini. Nu de alta, dar ai nostri sunt gata "scurt-circuitati". Stiu, poate ca suna brutal, dar nici nu stitit cat ma infurie faptul ca nu prea am pe cine sa promovez "la schimb", asadar afara. Am fost in multe randuri intrebat in legatura cu piese romanesti care sa fie jucate la ei. Am incercat sa impun un text sau altul, am condus chiar un workshop cu traducatori de teatru din 12 tari europene pe o piesa romaneasca. Eu l-am adus pe directorul Bienalei de la Bonn (ulterior, Wiesbaden: cel mai tare targ de piese noi de pe continent) la Stop the Tempo, care a si fost selectionata apoi. Dar ce sa promovezi? Interesul manifestat de nemti fata de dramaturgia romaneasca a existat si exista - spre deosebire de respectiva dramaturgie! Piata teatrala europeana ar fi nevoie de piese bune din Romania - fie si numai in cateva conjuncturi, fie si doar de dragul exoticului. Le-a cerut, le-a cautat...

Care sunt reactiile prietenilor/cunoscutilor vis-a-vis de initiativa "Teatru romanesc in Romania"? Puteti cita cateva reactii - cea mai interesanta, cea mai amuzanta, cea mai vehementa?

V.S.: Nu stiu. Abia acum am aflat si eu de ea. Cat despre o reactie vehementa - se pare ca tocmai aveti una.


Care sunt, dupa parerea dumneavoastra, varfurile dramaturgiei romanesti la ora actuala?

V.S.: Am putea oare sa ne laudam cu Muntii Hercinici fata de tari care au ditamai Alpii? Nici macar cu Carpatii n-am avea sanse...


Care este cel mai recent text romanesc contemporan citit de dumneavoastra?

V.S.: "Zidul", de Theo Herghelegiu (n.r. sotia domnului Victor Scoradet), montat la Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti. Nu de alta, dar a trebuit sa-l traduc in germana. Fiindca la inceputul lui noiembrie se va juca la doua festivaluri: Mülheim an der Ruhr si Dresda. Si o sa se publice intr-o antologie. Dar asta inca nu inseamna ca suntem o tara alpina...



Autor: Echipa rcp

Voteaza:
+2 4voturi

Comentarii


  • Ieseanul - e trist sa vezi ca nu exista unitate   
    e trist sa vezi ca nu exista unitate
  • stefan caraman - Nu trebuie sa fie unitate; domnul Scoradet a expus un punct   
    Nu trebuie sa fie unitate; domnul Scoradet a expus un punct de vedere de pe pozitia pe care o ocupa acum in context dramatic - argumentata dar nu perfecta; in multe locuri are dreptate, in unele nu (sau nu cred)... problema e ca, de fapt, aproape nimeni n-a citit initiativa asta cu atentie si ca toti au asociat-o cu un protest, ceea ce e complet fals... ma amuza faptul ca nimeni n-a facut un calcul cat inseamna 30% din 6 spectacole sa zicem si cat de bun simt e, in realitate tot demersul... toata lumea s-a izbit de niste nume si de antipatiile reactivate la lectura acestora...
  • Cristina Alexe - Imi place vehementa acestui punct de vedere,   
    Imi place vehementa acestui punct de vedere, nu sunt insa de acord cu punctul de vedere :D

stiri recente

Arhiva

sectiuni

vizualizeaza ca norisor / lista

  Aminteste-ti datele mele