Anniversary, The, de Bill Macllwraith


   

                                     INTRODUCERE 

      Personajul central al piesei este MAMA, o femeie a cărui posesivitate este ucigătoare. Acel tip uman care distruge tot ce este blând şi pur. Aşa cum răul ni se înfăţişează adeseori, MAMA are un farmec care nu poate fi negat. Această femeie n-ar fi fost niciodată spânzurată ca vrăjitoare, ci ar fi fost încoronată ca regină.

      Ea are trei fii pe care i-a rănit profund cu iubirea ei pervertită. Şi asta spune ceva despre rezistenţa omului, pentru că cei trei sunt atât de normali pe cât sunt.

      HENRY a sucombat demult sub personalitatea dominantă a MAMEI şi s-a instalat într-o rutină confortabilă.  A reuşit chiar să găsească o iubire surogat,  care nu poate să-l umilească.

      TERRY, deşi este căsătorit, este încă sub papucul MAMEI, sperând într-un miracol care nu va veni niciodată.

      TOM, cel mai tânăr fiu, o urăşte pe MAMA cu atâta venin încât este gata să sacrifice pe oricine ca să-şi atingă scopul în viaţă: victoria deplină asupra MAMEI.

      KAREN, soţia lui TERRY, a luptat tenace de-a lungul anilor pentru trupul şi sufletul soţului ei. Dar iată că o nou venită, logodnica lui TOM, SHIRLEY, e prima care taie cordonul ombilical pentru a-l elibera pe omul pe care îl iubeşte.

      SHIRLEY şi KAREN dovedesc că există speranţă chiar şi acolo unde răul pare invincibil.

      Am folosit dinadins tehnica farsei, nu pentru a face piesa mai accesibilă publicului, ci din convingerea că prin râs o faţetă, un aspect ale adevărului familial pot fi acceptate fără pierderea sănătăţii. Poate greşesc. Voi sunteţi judecătorul. 

                                          BILL  MACILWRAITH    

                        ACTUL  I  

Salonul din casa Mamei, undeva în sudul Londrei.

Este luna noiembrie - vineri seara, ora 18.  

Camera e mobilată modern. În mijloc e o canapea aşezată în faţa unei uşi de sticlă, care se deschide spre hol şi spre scări. Pe o masă, în spatele canapelei, se află un telefon, o scrumieră şi o vază goală din aramă. În faţa canapelei se află o măsuţă cu faianţă deasupra, pe care se afla o scrumieră, o brichetă şi o cutie cu ţigări. În partea stângă, în faţa ferestrei se află un fotoliu. În partea dreaptă se află un alt fotoliu, în spatele căruia se deschide o fereastră către grădina; sub fereastră e aşezat un radiator, iar lângă fereastră, în partea din faţă a scenei, în dreapta, se află un dulap cu suveniruri. Pe pereţi sunt atârnate diverse certificate şi diplome, frumos înrămate. Într-o nişă, în partea stângă a uşii e aşezat un pian cu scaunul aferent. Mai există un scaun obişnuit în partea dreaptă. Pe pian sunt ordonat aliniate câteva instantanee ale copiilor, o fotografie mare a Tatei, o diplomă înrămată şi trei felicitări. Lângă pian se află un coş de hârtii. În dreapta uşii, în fundul scenei se află un bar foarte modern, care atunci când se deschide se aude melodia Auld Lang Syne. Sus pe bar este o sticlă  de coniac, pe jumătate plină şi o veioză. Pe cealaltă parte a scenei, tot lângă pian, e un lampadar, iar de sus atârnă un candelabru. Pe dulapul de sticlă, aşa-zisul dulap cu suveniruri, se vede o cană de porţelan, o oglindă mică şi perie de scărpinat pe spate.  Perdelele lungi şi picturile estompate de pe pereţi sunt bogat colorate. 

Cortina se ridică deasupra unei scene goale şi întunecoase. Lumina din hol dă o strălucire caldă uşii, care este dată de perete de TOM  care intră. Are peste 20 ani şi pare un tip cu bani. Poartă un costum de stradă, imaculat. Are părul tuns după ultima modă, este stilat. Este complet relaxat, fără vreo urmă de aroganţă. TOM este nu numai isteţ, ci şi o persoană plăcută. Este electrician. 

TOM (aprinzând  candelabrul) Şi asta e camera de zi, salonul.  

Intră SHIRLEY care se uită în jur, până când TOM aprinde şi lampadarul. SHIRLEY nu are încă 20 de ani, e zveltă,  drăguţă,  amabilă. Pare  stapână pe situaţie, dar nu-şi poate ascunde  nervozitatea şi nerăbdarea. E, totuşi, vulnerabilă. Lucrează într-un magazin de la marginea Londrei şi e îndrăgostită de TOM. 

SHIRLEY (impresionată)   Da, foarte drăguţ. Chiar foarte drăguţ. 

TOM (întorcându-se spre ea)   Nu-i rău, nu? 

SHIRLEY    Şi totul a fost construit numai de tine şi de fraţii tăi? 

TOM     O mare parte. 

SHIRLEY    Înseamnă că sunteţi foarte deştepţi, nu? 

TOM     Ei, nu uita că asta-i meseria noastră. (Zâmbeşte şmechereşte)  

În timp ce SHIRLEY se îndreaptă către fereastra din dreapta, TOM fuge la cea din stânga şi apasă un buton care se află sub fereastră. Perdelele se  lasă automat. 

TOM (zâmbind)  De asta ce zici? 

SHIRLEY (îndreptându-se către canapea) Foarte deştept. 

TOM apasă pe al doilea buton şi perdelele se unesc. SHIRLEY e încântată. TOM se îndreaptă către lampa de deasupra barului. TOM învârte comutatorul la lampa de deasupra barului şi se  întoarce către SHIRLEY. Lampa nu se aprinde, aşa că se întoarce  înapoi. Bate cu piciorul în pamânt şi situaţia se rezolvă. SHIRLEY continuă să privească în jur. TOM zâmbeşte. 

TOM  Ştii, mi-a venit o idee! 

SHIRLEY  Ce idee? 

TOM    Nu m-ai sărutat de aproape cinci minute. (Se îmbrăţişează. TOM îi face cu ochiul) Mergem până sus? 

SHIRLEY    Nu, nu mergem. (TOM se repede la ea) Suntem logodiţi şi urmează să ne căsătorim. O s-o facem mai confortabil, aşa că stăpâneşte-te! 

TOM       Ai dreptate. Avem tot week-end-ul la dispoziţie.  

SHIRLEY    Tom, eu am venit aici ca s-o-ntâlnesc pe Mama ta. I-ai spus că ne-am logodit? 

TOM (cu satisfacţie nedisimulată)  Astă-seară, Shirley.  

SHIRLEY (încruntându-se)  Am crezut că i-ai zis. 

TOM     Nu. Îi spun astă seară. 

SHIRLEY  Şi nici de copil nu ştie, nu? 

TOM (cu căldură) În seara asta va afla totul. Ce-o să fie aici după câteva luni! Tu însărcinată, Karen - nevasta lui Terry - şi ea însărcinată. Ea naşte cu o lună mai devreme!... O să fie ca la spital.  

SHIRLEY  Cine mai vine? 

TOM    O să fie toată familia. Mama ne tratariseşte pe toţi, o sărbătorim, facem apoi un foc de tabără… şi artificii. De-abia atunci am de gând să-i spun.  

SHIRLEY    O să fie o petrecere pe cinste. 

TOM     Mama face totdeauna o petrecere la aniversarea nunţii ei.  

SHIRLEY    E ziua nunţii? Păi, tatăl tău n-a murit acum câţiva ani? 

TOM      Ba da. Aşa îl comemorează Mama. Te-ai pregătit cu ceva? 

SHIRLEY    Cum adică? 

TOM     Un mic număr... 

SHIRLEY    Ce fel de număr? 

TOM      Cânţi, reciţi, cânţi la pian . 

SHIRLEY    Eu nu mă dau în spectacol! 

TOM      Se enerveză. 

SHIRLEY (arătând vasul de aramă)  Poate s-arunce şi cu vasul ăla. 

TOM  Nu-i exclus. 

TOM începe să o sărute. SHIRLEY îl împinge blând. 

SHIRLEY  Mă tot întrebam de ce nu mă inviţi ca să-ţi cunosc Mama.  

TOM Dacă te-aş fi adus aici de la început, acum nu mai eram împreună. 

SHIRLEY (îngrijorată) Mă gândeam că o fi alcoolică sau...  

TOM (zâmbind cald) N-o să arunce. (Sincer, în timp ce o ia în braţe) Dacă noi doi vom putea îndura acest week-end împreună, suntem sortiţi unul altuia pe viaţa. (Afară se aude scrâşnetul pe nisip al unei maşini sport. O pune jos)  

SHIRLEY (îşi aranjează părul) Se câştigă bani în construcţii, nu? 

TOM      Mama cumpără terenuri, iar noi construim casele. Şi cum toată lumea aleargă după o casă proprietate personală… Iubito, faci o partidă bună. 

Încep să se sărute. TOM încearcă s-o mângâie pe cap şi urechi.  SHIRLEY îl opreşte. TOM o săruta din nou. 

   Intră HENRY, cu un buchet de flori într-o mâna şi cu ziarele în cealaltă. E îmbrăcat cu salopetă şi are o şapcă pe cap. HENRY e un tip de vreo 30 de ani, şters, căruia îi place să stea. Are o faţă rotundă, mustaţă şi e  rubicond. E timid, tăcut, cald şi seamănă cu un urs de pluş. Se opreşte uimit din drum când îi vede pe cei doi. 

HENRY (cu un zâmbet, aruncă ziarele pe fotoliu)  Pardon, mă scuzaţi. 

TOM (se desprinde din îmbrăţişare) Bună, Henry.   Shirley, el e Henry. 

HENRY (timid)  Bună seara. (Încet la urechea lui TOM) Ştii că Mama o s-apară-n curând, nu? (Pune florile pe masa din spatele canapelei) 

TOM     Ei şi? 

HENRY  Nu, dar ştii, dacă vrei să-ţi iei rămas bun de la Shirley... 

TOM     Shirley rămâne cu noi. 

HENRY   Da? 

TOM     Da, rămâne la noi. În camera de oaspeţi. 

HENRY Aha. (Vrea să iasă, se întoarce) Dar Mama nu mi-a spus nimic. 

TOM (zâmbind)  Păi, Mama nu ştie. 

HENRY se duce la dulapul cu suveniruri şi aranjează cana de porţelan. 

SHIRLEY (încruntându-se) Mama nu ştie? 

TOM     Vreau să-i fac o surpriză. 

SHIRLEY (privind fix la TOM)  Am crezut că ea m-a invitat. 

TOM     Ţi-am zis eu aşa ceva? 

SHIRLEY  Dar asta înseamna că vin aşa... pe capul ei. 

TOM     Asta-i bună! 

SHIRLEY  Cum adică, să vina cineva să stea la tine şi să nu fi anunţat în prealabil? 

HENRY  Are dreptate. Trebuia să-i fi spus Mamei. 

SHIRLEY (nervoasă, către HENRY)  Ar fi bine să plec, nu? 

HENRY (amabil) Cred că da. 

TOM Nu pleacă nicăieri. (Îşi strecoară braţul în jurul taliei lui SHIRLEY)   

HENRY (tuşind) Da, bine... Mă duc să mă schimb. (Un pic prea degajat, traversează scena, deschide uşa) Tom, fii drăguţ şi vino puţin. 

TOM (se duce spre HENRY) Care-i problema? 

HENRY  Vreau să-ţi spun ceva. 

TOM     Păi, spune.  

HENRY  În particular.  (SHIRLEY scoate din poşetă o oglindă şi se aranjează) 

TOM     Dă-i drumul.  (HENRY ezită, închide uşa şi face câţiva paşi) 

HENRY  Aş vrea să ştiu dacă... dacă ţie chiar îţi place. 

TOM (sincer) O iubesc.  (Satisfăcută, SHIRLEY pune oglinda la loc) 

HENRY     Atunci măcar de dragul ei trebuia s-o pregăteşti pe Mama în prealabil. 

Se aud ţipetele a trei copii care-l strigă pe "unchiul HENRY". 

SHIRLEY (suprinsă)  Cine a venit? 

TOM     Cred că sunt trei dintre copiii lui Terry. 

SHIRLEY  Dar câţi au? 

TOM    Cinci şi unul pe drum. 

HENRY (bucuros) Îi auzi pe drăcuşori? Pe mine mă strigă. 

TERRY (off)  Gura! V-am zis să fiţi liniştiţi! Dacă vă duceţi în camera doicii, dau cu voi de pământ! Ce-am zis?! 

HENRY (în timp ce vocile copiilor se aud din ce în ce mai slab) Mă duc la ei până nu-i urechează. 

TOM     Adu-i aici, Henry. Hai să le facem cunoştinţă cu Shirley. 

HENRY (îi dispare zâmbetul)  Ştii bine că n-au voie să coboare aici.  

SHIRLEY    N-au voie? 

HENRY (jenat)  Mama nu le permite au stricat o mulţime de lucruri. 

TOM     Unul a spart o farfurioară. 

HENRY deschide uşa şi apare TERRY cu un buchet de flori.  E un tip de 34 de ani, destul de înalt, cu faţa lungă, uşor  veştejită.  

TERRY  Unde-i prăpăditul ăla cu gura mare, slăbanogul  ăla care nu-i bun de nimic ... (O vede pe SHIRLEY) Tu cine eşti? 

SHIRLEY (uşor speriată) Shirley. (TERRY se uită uimit la ea, apoi se întoarce către TOM, care-l priveşte zâmbind) 

TERRY (către TOM) Ai lăsat cablul de la apartamentul 7 atârnând aiurea. Era să mă electrocutez. 

TOM     Nu-s eu vină.  

TERRY  Dacă toţi şi-ar face datoria aşa cum trebuie, n-ar mai fi nevoie de reparaţii. (Bombănind)  A trebuit să lucrez în timpul pauzei de prânz.  Acum ştiu de ce am ulcer. 

VOCILE COPIILOR (la unison) Unchiu’ Henry! 

HENRY (zâmbind, strigă)   Vin acum! 

TERRY  (privind la SHIRLEY) Ea ce caută aici? 

HENRY    E logodnica lui Tom. Se iubesc. Ei chiar se iubesc. 

   HENRY iese. Se aud strigătele de bucurie ale  copiilor. 

TERRY (în timp ce aranjează cu grijă florile, i se adresează lui TOM)  Eşti tâmpit. 

TOM (către SHIRLEY) Suntem o familie foarte politicoasă. 

TERRY o priveşte pe SHIRLEY şi deodată zâmbeşte. 

TOM (zâmbind)  Are creierul radioactiv.  

TERRY (scoate un teanc de bancnote) Îţi dau 50 de lire ca s-o ştergi. 

SHIRLEY  ( îndreptându-se spre TOM pentru a o proteja)  Tom m-a invitat ca să stau.  

TOM Şi stă şi-n week-end. 

TERRY  Să nu te prind c-o superi pe Mama tocmai astă seară.  

Intră KAREN cu un buchet de flori şi o poşetă într-o mână. În cealaltă duce un coş cu jucării şi o pereche de pantofi. E trecută de 30 de ani, grasuţă, stapână pe sine,  veselă şi plăcută. Lasă uşa deschisă, pune coşul jos,  iar poşeta şi florile le pune pe masa din spatele canapelei. TERRY se apropie. TOM şi SHIRLEY se aşează unul lângă celălalt. 

KAREN (veselă) E ultima mea vizită în casa asta, e ca şi cum am  plătit în întregime o ipotecă. (O vede pe SHIRLEY şi îi aruncă o privire lui TERRY) 

TERRY  El zice că-i logodnica lui. 

SHIRLEY (aprinsă) Am şi eu limitele mele! 

KAREN zâmbeşte, se duce la TOM şi îl sărută. 

KAREN   Felicitări, Tom.  

TOM     Să ştii că e pe bune. 

KAREN (surprinsă) Zău? 

TOM     Zău!  (KAREN îl priveşte o clipă şi apoi începe să chicotească) 

KAREN  Foarte bine.  (Îşi scoate pantofii din coş. TOM zâmbeşte. Caldă, către SHIRLEY) Cum te cheamă, iubito? 

SHIRLEY  Shirley. 

KAREN (o sărută repede pe obraz) Felicitări, Shirley. Daaa... Acum mai e cineva ca sarea-n ochi pentru baborniţă. Presupun că încă nu i-a spus nimeni nimic. 

SHIRLEY   O să-i spună Tom deseară. 

KAREN chicoteşte. SHIRLEY îi zâmbeşte lui TOM. KAREN îşi scoate repede cizmele şi se încalţă cu pantofii. 

TERRY (către TOM) Eu îi spun primul ce am de spus. Dup-aceea aruncă-i tu bomba,  dar aşteaptă până plecăm noi. 

KAREN    Ba eu nu plec. Vreau să fiu şi eu de faţă.  După ce duc eu copiii acasă şi mă-ntorc, numai dup-aceea să-i spui. 

Se aude o maşină afară. TOM fuge la fereastră ca să vadă cine este. 

SHIRLEY  Nu stau şi copiii la petrecere? 

KAREN   Ce?! Nici nu vrea să-i vadă! O să le dea nişte cadouri cu ocazia aniversării şi dup-aceea îi duc repede acasă. Dar nu ţi se pare că-i prea linişte? 

TERRY     Copiii sunt cu Henry.  (Se aude uşa din faţă trântindu-se) 

TOM  ( se îndepărteaza de fereastră) Iată c-a sosit zâna cea bună. 

KAREN se aşează imediat şi strânge o revistă aruncată pe canapea. 

KAREN (gesticulând, către Shirley)  Stai jos. 

SHIRLEY   Mă gândeam să m-aranjez puţin, să-mi refac machiajul...

KAREN    Stai jos!  

Intră MAMA. Are în jur de 55 de ani, de înălţime medie. Este plină de o energie care răspândeşte  teama  printre cei care o privesc. Are însă un farmec aparte, care o protejează de antipatie. Poartă un lornion atârnat de o panglică şi o haină de vizon prin care se vede o rochie elegantă.

MAMA (amabilă)  Karen, de câte ori vin copiii tăi în vizită, îmi cară  jumătate din grădina în casă. (Îşi scoate mănuşile) E noroi pâna sus pe scări.  

KAREN    Le-am spus să-şi scoată pantofii  şi ciorapii când intră în casă. 

MAMA   Atunci să-i mai speli pe picioare. (Privind la flori) Când mă înmormântaţi?  

TERRY, TOM, KAREN  (împreună, fără ton) La mulţi ani, Mamă! 

MAMA   Vai, v-aţi amintit. Chiar mă-ntrebam dacă mai ţineţi  minte. (Dulce, către SHIRLEY) Bună, scumpo. 

SHIRLEY (are emoţii)  Bună ziua. 

MAMA (către SHIRLEY, privind-o insistent  de sus până jos) Nu eşti unul din copiii lui Karen, nu? 

KAREN (amabilă)   Cum ar putea fi copilul meu, Mamă? Toţi seamănă cu Terry şi ea nu seamană. 

MAMA  Poate ai făcut-o înainte să-l întâlneşti pe Terry. (MAMA chicoteşte, KAREN se strâmbă în spatele ei) Atunci e vreo prietenă de-a ta, Tom Degeţel? 

TOM (o ia pe SHIRLEY de mâna)  Mamă, ea este Shirley.   (SHIRLEY îi întinde mâna, dar MAMA o ignoră) 

MAMA Şi vrei s-o mai ţii aici? 

TOM     Da. 

MAMA ( ca unui copil de 4 ani)  Shirley, vrei să mai stai? 

SHIRLEY  Ăă... mulţumesc. (MAMA îi întinde mâna şi SHIRLEY i-o strânge repede) 

MAMA   Bine, o s-avem noi grijă să ajungi acasă înainte ca mămica ta să-şi facă griji. 

MAMA îşi pune lornionul şi priveşte fix la haina lui KAREN aruncată pe canapea. TERRY o ia repede şi o pune pe scaunul de la pian.  TOM şi SHIRLEY se uită unul la celalalt.  

MAMA    Unde-mi sunt nepoţii? 

TERRY    Sus. 

MAMA  (surprinsă) Şi de ce nu se joacă aici scumpii de ei? 

TOM      Ca să nu-ţi mai spargă alt păhărel de ouă. 

MAMA (chicoteşte şmechereşte şi se uită la TOM) Eşti sadic. (Se uită la KAREN, încruntându-se) Nu cumva cotrobăie prin camera mea? 

KAREN    Sunt cu unchiul Henry. 

MAMA   Atunci nu-i de mirare că se comportă civilizat. El ştie să se poarte cu copii.  

KAREN nu dă atenţie remarcilor MAMEI. Îşi ia coşul şi haina şi le duce în hol. 

MAMA    Eu tot mai sper să aibă şi el copiii lui.  

SHIRLEY  Dar ştiam că nu e căsătorit. 

MAMA (amuzată)  Zău aşa, voi,  tineretul! Cum ai trecut de 20 de ani, eşti gata să te păcăleşti. (O priveşte pe SHIRLEY câteva momente şi apoi continuă amabilă şi uşor tristă) Nu-i aşa, Shirley? 

SHIRLEY (surprinsă)  Ce anume? 

MAMA   Hai că te-ai dat de gol.  

Intră KAREN, închide uşa de la hol şi vine lângă TERRY. Îşi zâmbesc încurajator unul altuia.  

MAMA   Vezi tu, în societatea înaltă, un bărbat se căsătoreşte la 36 de ani. Asta e vârsta corectă. 

KAREN    Henry a trecut de vârsta asta. 

MAMA  Nu e genul care se însoară cu prima fâşneaţă. 

TERRY zâmbeşte şi se uită la KAREN care-i trage o palmă peste braţ. Zâmbetul lui TERRY dispare. 

MAMA  Dac-ar fi intrat în diplomaţie, până acum era ambasador.  

TOM    Când a terminat cu greu patru clase, pe la 14 ani, a fost chiar o problemă să decidă între cariera diplomatică şi construcţii.  

MAMA El e cel care are firmă, nu tu. (Cu zâmbet şmecher) Dar mai bine să le dau ştrengarilor cadourile. 

TERRY   Vai, Mamă, nu trebuia să te deranjezi. 

MAMA    Îmi place să văd cum li se luminează feţişoarele. 

KAREN  Ce le-ai adus? 

MAMA  Ai observat, Shirley? La obiect. Ce le-am adus? O să le dau bani.  (Deschide poşeta şi scoate un plic) 

KAREN    Foarte bine. Să-şi cumpere fiecare ce vrea. 

MAMA    Mulţumesc pentru sfat, dar le-am pus banii într-un cont special de unde nu-i poate  lua altcineva. 

MAMA se uită triumfătoare la KAREN. KAREN se plimbă îndreptându-se spre TOM care o ameninţa în glumă cu degetul. 

MAMA  Zău, Karen, nu-nţeleg de ce eşti nemulţumită. În fiecare lună încasezi o sumă frumuşică din alocaţiile copiilor. 

KAREN (amabilă)  Nu ştiam că sunt nemulţumită. 

MAMA  Atunci, de ce eşti  atât de invidioasă, mă rog? 

KAREN  Sunt invidioasă pe tenul tău. De ce n-am şi eu un ten ca al tău? 

MAMA  (zâmbeşte) Apă şi săpun, iubito. Apă şi săpun.  (Bătând-o uşor pe obraz) Şi masaj uşor.  Copiii rămân?   

TERRY  Nu. 

MAMA (surprinsă)  De ce? 

KAREN   Vrei să rămână? 

MAMA (speriată)  Şi cine are grijă de ei? 

KAREN  Mama mea. 

MAMA   Cinci minute cu mine, cinci ore cu maică-ta.  

TERRY  Sunt sus, te aşteaptă. 

MAMA (zâmbind) Aşteaptă să vadă ce le-am adus. (Deschizând uşa) Şi nu uitaţi, am şi eu trei copii ai mei. (Întorcându-se) Numai trei, te asigur, Karen. Un bun simţ natural mi-a spus când să mă opresc. 

MAMA iese închizând uşa după ea. KAREN îşi scoate o ţigară. TERRY i-o aprinde. 

TOM      Ei, ce credeţi, s-a prins? 

TERRY   Va afla totul de la Henry. 

TOM  (supărat, se plimbă) Nu, n-o să-i spună. 

KAREN   Trebuia s-o ascunzi pe Shirley în coşul sobei ca pe Moş Crăciun.  

SHIRLEY (mergând spre KAREN) E un adevărat război al nervilor, nu? 

KAREN  Mereu plec de-aici cu o durere de cap. Dar în curând (strecurându-şi braţul sub braţul lui TERRY) vom scăpa, nu-i aşa Terry? 

TERRY (zâmbind şi aprobând-o) Da. 

SHIRLEY  Şi unde ziceaţi că plecaţi? 

KAREN    În Canada. Sus de tot, în nord. 

TOM (către SHIRLEY )  Mama nu suportă frigul. 

TERRY Numai casa asta e de vină. Dacă stai în  ea, te apucă pandaliile. 

TOM  Ar trebui s-o darâmăm. Turnăm benzină, aprindem un chibrit şi… 

KAREN Şi Mama ce-ar păzi? 

TOM I-am dat nişte somnifere. Ar fi în pat sforăind. Proteza dentară îi zâmbeşte din paharul cu apă, iar flăcările îi dezmierdă  picioarele.... (Mergând spre SHIRLEY îl atinge pe TERRY) Iar ea ar crede că s-a-ntors Tata. (TOM şi KAREN se amuză copios, mai puţin SHIRLEY) 

SHIRLEY    Până acum nu te-am auzit vorbind aşa. 

TOM      Dar nici cu Mama nu m-ai văzut până acum.  

SHIRLEY   Îţi ucizi Mama?! 

TOM       Cel puţin o dată pe săptămână. 

     Intră HENRY, îmbrăcat în costum de stradă. 

HENRY     Mama vrea să ştie cine-i duce pe copii acasă. 

TOM (nerăbdator)  I-ai zis ceva de logodna mea? 

HENRY (surprins)  Păi, nu i-ai spus tu? 

TOM (furios)   Tâmpitule! Nu voiam să afle! 

HENRY    Dar ştia. A venit sus şi a spus: "Aşadar pe când nunta?"  

TERRY   Şi cum s-a comportat?  

HENRY (ia de pe fotoliu o revistă) A părut foarte emoţionată, mai ales când i-am spus că Tom într-adevăr o iubeşte.  

KAREN  (fericită)   Foarte bine. S-a mai obişnuit cu ideea. 

HENRY     Copiii sunt gata să plece.

                                     

TERRY     Karen, vrei să stai, nu? 

KAREN    Da, te rog. (TERRY iese) Mi se-ntâmplă rar să fiu spectator. De cele mai multe ori sunt pe ring, de obicei în corzi. Nu vreau să ratez spectacolul. 

TOM (amărât)  Şi pregătisem totul. Aveam de gând să-i fac părul creţ.  

     Intră TERRY. 

TERRY    Iubito, te rog să duci tu copiii. 

KAREN    Da’ de ce nu-i duci tu? 

TERRY    Pentru că Mama are ceva de discutat cu mine. 

KAREN (suspicioasă) Ce să discute? 

TERRY    Mi-a spus că-i o surpriză. 

KAREN    Să ţi-o spună mai târziu. 

TERRY    Zice că nu poate aştepta. (Pleacă spre fundul scenei) 

SHIRLEY (neliniştită, către KAREN)   Te rog! Nu pleca. 

TOM (surprins)  De ce? Ce-i cu tine? 

SHIRLEY (către TOM)  Nu vreau să rămân singură cu mama ta. 

TOM      Termină cu prostiile. Eu nu-s aici? 

KAREN    Nu-ţi face griji. Nu plec nicăieri.  

     Intră MAMA, fără haina de vizon. 

MAMA Hai, Karen, grăbeşte-te până nu-i fac praf maşina lui Terry. Sunt foarte drăguţi, dar obositori. (Priveşte către KAREN care pare că va pleca, dar se razgândeşte. Asta o deranjeaza pe MAMA) Ce vrei, dragă, să plece fără tine? Dacă nu te mişti mai repede... 

KAREN (cu un zâmbet jucăuş)  Mi-e teamă că nu pot. Ştii, cel mic mă cam chinuie. Îmi vine să leşin.  

MAMA    Prostii. E prea mic. Doar n-ai un urs în burtă. 

KAREN (zâmbind) Cel puţin o să-mi semene. 

MAMA (întorcându-i zâmbetul) De ce vrei ca toţi copiii să-ţi semene? Pentru numele lui Dumnezeu, lasă-le şi lor o şansă în viaţă. 

TERRY     Hei, ce facem cu copiii. Cine-i duce acasă? 

MAMA   (aşteaptă) Ca micuţi orfani, nimeni nu-i vrea. Dac-ar fi fost iepuri, aţi fi sărit toţi pe fereastră ca să-i mângâiaţi.   

HENRY   Să-i duc eu?   (MAMA îşi întinde braţele către HENRY şi-l priveşte cu adoraţie) 

MAMA  De ce cad toate pe capul lui Henry? Eşti un  martir, Henry. Ştii, Shirley, câteodată îmi pare rău că nu suntem romano-catolici. Cred că Henry ar fi fost un Papă de excepţie. Henry cel Smerit! (Către HENRY) Dar ai grijă, nu umbla aiurea.  Vii direct acasă. Mai e puţin şi trebuie să plecăm la restaurant.  

HENRY (în timp ce-şi pune haina) Karen, pot să le cumpăr îngheţată? 

KAREN     Nu. Au voie o singură îngheţată şi deja şi-au mâncat porţia. 

MAMA    Trăieşte şi lasă-i şi pe alţii sa trăiască. Aşa că, Henry, să le spui copiilor că îngheţata e de la bunica. 

KAREN se întoarce furioasă, iar MAMA îi zâmbeşte fericită.  

TERRY (urmărindu-l pe HENRY până în hol) Ia şi cheile de la maşină. Vezi că nu vreau să am necazuri cu poliţia. 

SHIRLEY (când TERRY intră din nou) Îngheţată e foarte dăunătoare pentru dinţi.  (Se face linişte. MAMA se întoarce către SHIRLEY) 

MAMA   Aha, e trează. (Zâmbeşte acru şi tăios) Vino dragă şi lângă mine. (SHIRLEY îl priveşte pe TOM, apoi traversează camera. MAMA o priveşte cu atenţie) I s-au schimbat gusturile lui Tom. Tommy, ea va dormi în camera de oaspeţi? 

TOM  Da.  

MAMA (către SHIRLEY) Şi-aşa vreau să cumpăr un pat nou pentru camera asta. Cel vechi scârţâie îngrozitor. De câte ori are Tom musafiri, nu pot închide ochii toată noaptea. Scârţâie groaznic patul acela. Bineînţeles, n-am spus niciodată nimic. Tom a fost înzestrat cu energie şi trebuie să şi-o consume, iar eu n-am vrut să le fac pe fete să se simtă jenate. 

SHIRLEY Noi doi ne vom căsători. 

MAMA (fără pauză şi cu amabilitate)   Va fi o nuntă albă, scumpo? 

SHIRLEY  (uimită de reacţia MAMEI)  Păi... da.  

MAMA   O s-arăţi superb în alb. (SHIRLEY dă din cap afirmativ) O să fiu foarte bună cu tine când Tom n-o să apară la biserică. 

TOM e pe punctul să îi replice, dar TERRY vine lângă el şi-l trage de mânecă. Fără vreun cuvânt TOM se duce în cealaltă parte a scenei.  Sună telefonul. MAMA îl ridică. 

MAMA   Pilgrim 8822. Da? (Pauză) La telefon. (Uimită) Nu! Dar asta-i foarte rău, nu? (Pauză) E o neglijenţă aproape criminală. Nu vă faceţi probleme, mâine dimineaţa la prima oră, trimit pe unul din băieţii mei. La revedere. (Închide telefonul) Să-i aduceţi aminte lui Henry să se ducă la casa din strada Fenton. Am uitat să punem hidroizolatorul. (Dezinteresată) Nu ştiu de ce avem aşa de multe reclamaţii în ultimul timp. 

TERRY  Ţi-am explicat de ce. E clauza aceea pe care ai inserat-o-n contracte. E ridicol! 50 de lire penalizare pentru pentru fiecare zi de întârziere la recepţie. 

MAMA   Asta se numeşte acroşaj comercial. Şi-apoi au dreptul şi clienţii noştri să ştie când se vor muta în casa nouă. 

TERRY   Muncim ca sclavii.   

MAMA  Avem destui trântori care trăiesc pe spinarea noastră. (Întorcându-se şi zâmbind politicos către SHIRLEY)            Fii drăguţă şi du-te să stai în altă parte. Cred că B.O. e prea puternic. 

SHIRLEY  (furioasă)  Dar nu m-am parfumat cu B.O. 

TOM      Shirley! 

SHIRLEY vine lângă TOM, care o strânge uşor de mână şi o linişteşte. 

MAMA Oricum, Terry, o să te simţi altfel dacă te muţi. (TERRY şi KAREN schimbă între ei priviri alarmate) Ştiam ca va fi o surpriză pentru tine. Da. Ţi-am cumpărat o casă nouă. 

KAREN (suspicioasă) De ce? 

MAMA   Alţii n-ar şti cum să-şi arate recunoştinţa. Dar nu e cazul tău, scumpo. Ai obţinut totul mult prea uşor.  

TERRY (uşor îngrijorat)  Mamă, sper ca n-ai plătit, nu? 

MAMA    Săptămâna viitoare.  80.000 lire. 

TOM       80.000 lire? Unde-i contractul? 

MAMA    La avocaţi.  Dacă n-o vrei, ar fi mai bine să-mi spui acum. 

TERRY (copleşit)  80.000 de lire. (Privind-o pe KAREN) Ce zici de asta? (Inocent, către MAMA) De ce, Mamă? De ce să ne cumperi altă casă? 

MAMA   Pentru că-n ultima vreme te-ai schimbat. Nu mai eşti tu însuţi. Eşti tăcut, retras, interiorizat. 

TOM (cântând) Te încearcă.  

MAMA   Din cauza casei în care stai. N-ai loc.Te împiedici toată vremea de copii.  

TERRY (încruntându-se)  E frumos din partea ta, Mamă. Foarte frumos. 

TOM Terry, cere-i să vezi contractul. 

MAMA (salbatică, aruncându-o o privire tăioasă) Toma necredinciosul. (Cu afecţiune, către TERRY) Ai de gând să mulţumeşti mamei tale?  

TERRY (jenat)  Da. Mulţumesc. Foarte frumos din partea ta. 

KAREN (impacientată)  Spune-i, Terry. 

MAMA (caldă)  Ce să-mi spună? 

TERRY    Nimic.  

TOM      Spune-i. 

TERRY   Nu pot. Nu acum. Nu imediat după ce mi-a oferit o casă. 

TOM      E doar o momeală, zevzecule. 

MAMA   Despre ce e vorba, Terry? 

TERRY   E ceva... la care eu şi  Karen ne tot gândeam. 

KAREN    Nu, Terry, nu ne tot gândeam, ci am aranjat totul. 

MAMA (către TERRY)  Ce aţi aranjat, drăguţule? 

TERRY    Oricum, orice poate fi totdeauna anulat, nu? 

KAREN (tristă) Nu, nu poate anulat. 

TERRY   Nimic pe lumea aceasta nu-i definitiv... 

KAREN (tăindu-i vorba)  Mamă, noi emigrăm în Canada.  

MAMA (triumfătoare) Am avut  dreptate. Ştiam eu că e ceva. Din momentul în care Terry s-a retras în scoica lui, am ştiut că se-ntâmplă ceva. Ştii, Shirley, dacă făcea vreo trăznaie, se retrăgea în scoica lui şi nimeni nu-l mai convingea să iasă, să spună ce-a făcut. Totdeauna a fost o fire ascunsă. M-a supărat când s-a înhăitat cu cine nu trebuie, împotriva dorinţelor mele. El a fost condus mereu de alţii. Nu s-a schimbat nimic. Acum e condus peste ocean, în Canada, de vaca aia borţoasă. Şi când credeţi c-o  să plecaţi? 

TERRY    De mâine într-o săpămână. 

MAMA     Ce?!... Toţi? 

KAREN    Nu. Terry pleacă primul. Şi dup-aceea mergem şi noi. 

MAMA (plimbându-se)  Nu. E clar. O să-l părăseşti. Scapi de el şi-ţi găseşti alt prost să te ia de nevastă.  

KAREN (lângă TERRY, luându-i mâna)   Unde găseşti un nebun care să te ia cu cinci copii? 

MAMA   Ia stai puţin. Ştiam că cei de la emigrări sunt foarte precauţi cu cei pe care-i lasă să intre în ţara lor. Sau nu le-ai spus nimic? 

TERRY   Ce să le spun? 

MAMA     Că ai cazier. 

TERRY    Da’ n-am cazier. 

MAMA    Cum? N-a pus poliţia gheara pe tine pentru agresiune şi viol?  

TERRY   Dar eram nevinovat. 

MAMA    Nevinovat? Doar te-ai predat singur. 

TERRY  Nici vorbă. M-am dus la poliţie pentru o amendă şi ei m-au învinuit de altă aiureală. 

TOM (zâmbind)  Numai ţie ţi se putea întâmpla aşa ceva. 

KAREN   Nu-ncepe iar, doar ştii că fata nu l-a identificat pe Terry la recunoaşterea  din grup. 

MAMA   Atunci de ce după o oră începuse să creadă că e vinovat, iar la 5 dimineaţa era-n stare să şi mărturisească? 

TERRY  Pentru că acolo, la Poliţie, te pot face să spui lucruri care nu sunt adevărate. 

MAMA   Asta se-ntâmplă numai când ai conştiinţa încărcată. Şi-acum, de câte ori vezi un poliţist te apucă tremuratul. Nu l-au găsit încă pe nenorocitul ăla, nu? 

KAREN (curioasă) Ce vrei să spui? 

MAMA   Ce, ai şi tu conştiinţa încarcată, nu? Ai minţit, Karen. Ai spus că Terry era cu tine şi poliţia a descoperit că ai minţit. V-a închis pe amândoi şi v-a crezut doar pe jumătate. 

TERRY (cu patos)  Iar tâmpenia asta! 

KAREN    Poliţia a recunoscut că suntem nevinovaţi. 

MAMA (tăcere, apoi către TERRY) Ai găsit ceva de lucru în Canada? 

TERRY    Mda. 

MAMA    Ce-o să faci? 

TERRY    Îmi fac meseria. 

MAMA    Meseria? Care meserie, că n-ai nici o specialitate! 

TERRY    Adică nu sunt bun de nimic? 

MAMA ( uimită) Tu nu poţi sa baţi nici măcar  un cui făra să te loveşti peste degete. Dacă-ncerci să faci o gaură-n perete, darâmi tot peretele. După două luni de muncă în Canada, ăia te spânzură pentru sabotaj. 

TOM        Hai, lasă, că nu-i chiar atât de nepriceput. 

MAMA  Apropo, Shirley, ţine minte, Tom nu poate fi criticat. Nu suportă. Dacă nu-i spui toată vremea că e sclipitor, fuge la prima prostituată. (Către TERRY, veselă) Ia spune-i tu lui mămica, de ce vrei să pleci în Canada? Spune-i Mamei tale. Ea va înţelege şi te va ierta. Aşa cum a făcut-o întotdeauna. 

TERRY    Ei bine, e un fel de a-mi câştiga independenţa. 

MAMA (dând din cap afirmativ) Da, bineînţeles, o să ţi-o capeţi într-o ţară străină, cu o nevastă, cu şase copii şi fără bani. Da, da, vei fi foarte independent.  

TERRY  M-am săturat să fiu obsedat de respectarea timpilor de execuţie. 

MAMA   Foarte bine, voi scoate această clauză din contract. 

TERRY   Şi mai e ceva. Lucrăm 12 ore pe zi, şase zile pe săptămâna. E ucigător!  

MAMA    Foarte bine, o să lucraţi cinci zile. 

KAREN (nerăbdătoare) Toate astea le-ai mai promis. 

MAMA (blândă) De ce eşti, dragă, tot timpul distructivă? Uită şi tu măcar o dată că eşti o ratată şi fii constructivă. Terry, dacă vrei, facem totul în scris. (Către KAREN) Aşa eşti satisfăcută? (Se uita la ceas şi se îndreaptă spre scări) 

KAREN (furioasă) Nu pleacă din cauza serviciului. Pleacă din cauza ta! 

MAMA    A mea?! 

KAREN   Da. Tu l-ai îmbolnăvit de ulcer. 

MAMA   Iat-o aşadar pe adevărata mea noră.  Interpretarea rolului de doamnă ţi-a dat crampe şi fiori, nu-i aşa? Dar acum eşti din nou în poziţia ta iniţiala, pe patru picioare, scuipând şi cu urechile în vânt. 

Sună telefonul. MAMA  ridică receptorul şi vorbeşte. 

MAMA   Pilgrim 8822. Da. (Pauză) La telefon. (Faţa i se crispează şi se încleştează de măsuţă pentru a se sprijini) Când? (În şoaptă) Sunt răniţi? (După o pauză lungă) Doamne, Dumnezeule! (Pune receptorul la loc)

TOM     Ce s-a întâmplat? 

MAMA (în stare de şoc) Henry a avut un accident. S-a răsturnat cu maşina.   (KAREN e  transfigurată) 

TERRY  (mişcându-se încet către MAMA)  Şi copiii?  

MAMA (întorcându-se spre scenă)  E la spital. Acum îl operează. 

TERRY (răguşit de groază)  Copiii, Mamă. Copiii! 

MAMA    Se pare că sunt în stare gravă. (KAREN tresare şi geme. TERRY îi vine în ajutor şi încearcă amândoi să se încurajeze) 

TOM (se apropie câţiva paşi de ei, în timp ce şoapte, gemete şi suspine se aud dinspre KAREN)   De fapt ce s-a întâmplat? 

MAMA (fără grai)  N-au spus. 

TERRY    Trebuie să mergem acolo. 

MAMA   N-are rost. Vor telefona din nou ca să ne anunţe starea copiilor. 

TERRY (mângâind-o pe KAREN) S-ar putea să nu fie chiar atât de rău.  

KAREN (printre lacrimi)  Ar fi trebuit să-i duc eu. Nu s-ar fi întâmplat nenorocirea. 

MAMA (aşezându-se)  E de necrezut. 

SHIRLEY   E totul atât de absurd. 

MAMA (închizând ochii) Săracii pisoiaşi. Ce rău au facut ei? Şi apoi şi Henry al meu, primul meu născut. Îndură-te, Doamne.  

KAREN (disperată, încearcă să ajungă la uşă)   Mă duc la spital. 

TERRY     Nu, iubito, nu. 

KAREN (luptându-se) Vreau să fiu alături de ei. 

TERRY     Iubito, suntem alături de ei. 

KAREN     Poate putem face ceva.   (SHIRLEY se duce lângă TOM) 

SHIRLEY (încet) Tom, mai bine plec. Mă simt ca o intrusă. (TOM este prea şocat ca sa spună ceva) Nu pot face nimic. 

TOM     Nu.    (SHIRLEY iese) 

KAREN (către TERRY care o duce la un fotoliu) Numai eu sunt de vină.  

TERRY (privind către MAMA) Mamă, ai pus bine receptorul în furcă? 

MAMA (întinde o mâna şi verifică receptorul) Da! 

Deodată se aude ţipătul lui SHIRLEY şi după câteva momente ea apare în fugă, agitată. 

SHIRLEY (smiorcăindu-se) E sus! 

TOM      Cine? 

SHIRLEY   Henry! 

TERRY (uimit) Sus? 

SHIRLEY   În camera de oaspeţi! 

TOM (vine în faţa MAMEI) Ai auzit ce-a zis? 

MAMA (aprinzându-şi o ţigară) Da, în fond Henry locuieşte aici, nu? 

TOM       Dar n-ai spus tu că e la spital şi-l operează? 

MAMA    Una din micile mele farse.  

TOM        Şi atunci cine a fost la telefon? 

MAMA    Greşise numărul.   

TERRY   Şi nu e nimic adevărat în legătură cu accidentul? 

MAMA    Nu. 

TERRY (ieşit din minţi) Ce te-a făcut Mamă să inventezi aşa ceva? 

MAMA (mohorâtă) Am vrut să ştie şi Karen cum mă simt eu că-mi pierd fiul.  

Cu ochii arzând, KAREN se repede la MAMA. TERRY şi TOM  o opresc şi o trag la locul ei cu multă greutate. 

KAREN    Ticăloaso! Te omor!... Te omor! 

TERRY    Karen, calmează-te! Linişteşte-te! 

KAREN  A vrut să mă omoare. Şi erau numai minciuni! (TOM îi aprinde o ţigară) 

MAMA (îndreptându-se către KAREN) Nu, nu-i plăcut să gândeşti că nu-ţi mai vezi copiii niciodată.   

KAREN e încă în stare de şoc. 

TERRY    Mamă, n-ar fi  trebuit să faci aşa ceva! 

MAMA    Sper c-a fost destul ca să nu vă mai aud vorbind prostii despre plecarea în Canada. Oricum, ar trebui să fie fericita ca nu s-a întâmplat nimic cu copiii.  

KAREN (cu furie calmă) Termină, Mamă.  

MAMA îşi stinge ţigara, în timp ce TERRY stă în fotoliu şi îşi freacă stomacul. 

MAMA (strălucind) Hai, băieţi. Petrecerea e gata să înceapă. (Privindu-şi ceasul de mână) Doamne, ia uită-te cât de ceasul. (Trece pe lângă SHIRLEY în drumul ei spre uşă. Observă că SHIRLEY e încă în stare de şoc) Ce s-a întâmplat, drăguţă? 

SHIRLEY    Henry. 

MAMA     Ce-i cu Henry? 

SHIRLEY    Era în camera mea. 

MAMA     Asta ne-ai mai spus. 

SHIRLEY    Da, dar era îmbrăcat cu hainele mele. 

MAMA (cu un zâmbet amabil, stăpână pe sine) Ia-o dragă ca pe un compliment. El nu pune pe el decât haine curate şi drăguţe. Henry al meu e special.  

     MAMA iese, iar SHIRLEY se întoarce şi se uită siderată la TOM.  

                                   Cortina                    

                               ACTUL II  

Acelaşi decor, trei ore mai târziu. 

Când cortina se ridică, SHIRLEY stă pe canapea. Pe masa de deasupra canapelei sunt flori în vază. Pe măsuţa din faţa canapelei e o farfurioara şi o poşeta de seară. O a doua farfurioară se afla pe pian, iar a treia pe dulapul cu suveniruri.

SHIRLEY priveşte în jur în timp ce intră HENRY ducând alte două vaze cu flori. Închide uşa cu piciorul şi îi zâmbeşte stingherit lui SHIRLEY în timp ce aşează vazele. 

HENRY (încet)   Plec imediat. 

SHIRLEY (amabilă)   Nu pleca din cauza mea. 

HENRY (surprins)  Sigur nu vrei să plec? 

SHIRLEY    Da.   (HENRY pune o vază pe pian) 

HENRY    Ştii, după tot ce s-a-ntâmplat… 

SHIRLEY   E, fiecare avem idiosincrasiile noastre. Am folosit cuvântul potrivit? 

HENRY (zâmbind) E un cuvânt frumos şi e frumos din partea ta că gândeşti aşa. 

SHIRLEY    Cred că te-am speriat năvălind peste tine în cameră. (Îi face loc pe canapea. HENRY se aşează lângă ea) 

HENRY  (umil) Oricine s-ar simţi cam vinovat să fie găsit îmbrăcat cu hainele altuia. 

SHIRLEY     Îmi dau seama. Scuză-mă. 

HENRY    Eu îmi cer scuze. Nenorocirea e că dacă simt impulsul acela, nu mă pot abţine de la... idiosincrasia mea. 

SHIRLEY (înţelegătoare) Trebuie să-ţi fie tare greu. 

HENRY (după o scurtă tacere) Ai nişte haine foarte frumoase. Ai gust. 

SHIRLEY   Mulţumesc. 

HENRY    Mi-a plăcut şi slipul tău. E de la Marks and Spencer, nu? Am şi eu câteva chestii de la Marks and Spencer

SHIRLEY (surprinsă) Faci colecţie, nu? 

HENRY  N-am alte vicii. (Intră KAREN cu o cutie cu alune. HENRY, politicos, se ridică şi vine spre ea) Să te ajut? 

KAREN (umplând farfurioarele cu alune) Pleacă de-aici.  

SHIRLEY    Chiar nu m-aşteptam să te mai văd astă-seară aici, Karen. 

KAREN (în genunchi, lângă măsuţă, umple farfurioara cu alune) Asta a sperat şi ea. Dacă n-aş fi prezentă, l-ar îndoctrina pe Terry pâna când i-ar cere iertare şi-ar ruga-o să nu-l trimită în Canada. Am aşteptat prea mult. O să plecăm.  

SHIRLEY      Da’ de ce n-aţi plecat până acum? 

KAREN (aruncând cutia de alune în coşul de gunoi) Aşa a vrut Terry. 

SHIRLEY  De ce? 

KAREN (evitând să se enerveze) A simţit că e dator cumva Mamei.  

SHIRLEY (urcându-se pe canapea în genunchi) Te-a şicanat rău înainte de căsătorie?  (HENRY se serveşte din alunele de pe pian) 

KAREN  Am mirosit-o de la prima întâlnire. Ştii, pe vremea aceea parcă nu era atât de rea. Tata încă trăia şi mă simpatiza. De fapt el a fost cel care i-a sugerat lui Terry să-i trimită invitaţiile la nuntă după ceremonie. N-a vorbit cu mine şase luni.  

SHIRLEY   Totdeauna  se poartă aşa? 

KAREN    Relaţia cu băieţii ei e aproape umană, dar la prima adiere de parfum e călare pe mătură. 

SHIRLEY    Se pare c-am scăpat ieftin, nu? 

KAREN     Ai scăpat? Nici măcar n-a-nceput să se ocupe de tine.  

Intră TERRY şi TOM. TERRY are o sticlă de şampanie, o deschide şi începe să umple cele 6 pahare. TOM fumează o ţigară de foi. 

KAREN  (către HENRY) De ce nu te duci la un psihiatru? 

TOM (vesel)  Te-au prins, Henry?  

KAREN    Să-şi bage minţile-n cap. Unde o s-ajungă?  

TOM Să aibă un depozit de lenjerie. Eu aş aduce aici utilajele de demolare, cu bila aceea grea de plumb care zdrobeşte pereţii. 

KAREN (zâmbind)  Şi pe Mama unde-o laşi? 

TOM  (zâmbindu-i)  În casă, Karen, bineînţeles.  

TERRY  O pot înţelege pe Karen, dar tu n-ai nici o scuză. Cu toate greşelile lui, Henry cel puţin apreciază ce face Mama pentru el.  

      Intră MAMA, repede, purtând o rochie de seară. 

MAMA (către HENRY) Te rog, încheie-mă la spate. Iar s-a desfăcut. (HENRY îi trage fermoarul. MAMA îi aruncă lui SHIRLEY o privire dură şi SHIRLEY îşi dă repede jos picioarele de pe canapea) Nu-i aşa că am o rochie frumoasă, Shirley? 

SHIRLEY     Da. Foarte frumoasă. 

MAMA  Aprindem focul şi dăm drumul la artificii după ce terminăm petrecerea. Băieţilor le plac artificiile. Şi mai ales pocnitorile. 

HENRY (dându-se înapoi) E bine, Mamă? (MAMA se mişcă, îşi verifică mânecile)   

MAMA (uimită)  Extraordinar. Pot face orice mişcare cu rochia aceasta. (Întorcându-se) Nici nu ştii ce-am pierdut noi, femeile, că nu te-ai apucat de design vestimentar. Cu imaginaţia ta puteai cuceri Parisul. 

HENRY (stingherit)  Mamă, am tras doar fermoarul. 

MAMA    Cred că modestia îl face atât de umil. Chiar dacă ar urca Everestul, ar fi acelaşi. (Se aude soneria de la intrare. Pocnind din degete) Deschide, Henry. Tommy, ai turnat şampania? (TOM ia o cupa şi i-o da lui KAREN) Cu 40 de ani în urmă, începutul unui mariaj minunat - două persoane devenind un singur tot. Pe vremea aceea eram cam ca tine, Shirley. Când se uita cineva la mine aş fi vrut să se deschidă pământul. Căutam disperată cuvinte ca să mă pot exprima şi nici măcar prea draguţă nu eram. Dar aveam o calitate magică şi aici suntem foarte diferite, Shirley. Aveam un simţ extraordinar al umorului. 

TOM (zâmbind şi întinzându-i MAMEI o cupă de şampanie) Pe care nu ţi-l poţi stăpâni nici acum, nu? 

MAMA (chicotind şi luându-şi cupa)  Nu. Într-adevăr nu pot. 

TOM (întinzându-i lui SHIRLEY o cupă de şampanie) Şi îl împrăştii deasupra noastră ca pe un gaz toxic. (MAMA îl apuca de gât ţinându-l strâns) 

MAMA (veselă) Ştii, Shirley, el seamănă cu mine. Are acelaşi simţ al umorului. Nu-i de mirare, Tommy, că nimic nu ne poate desparţi. E chiar înspăimântător. Pentru aşa ceva te bagă la închisoare. 

SHIRLEY    Pentru ce? 

MAMA (încet) Pentru incest, Shirley. Incest. (SHIRLEY se depărtează oripilată de TOM. TOM se eliberează din strânsoarea MAMEI. Către TOM) Ai merge la închisoare pentru mine, fiule? 

TOM       Mai întâi ar trebui să te-mping în faţa unui autobus.  

MAMA  Să notez glumele astea şi să le las pentru posteritate, să se amuze şi ei. 

TERRY, cu paharul în mână, are o privire tristă. Intră HENRY. 

HENRY  Mamă, e la uşa individul de la casa 12. El cu nevastă-sa s-au mutat de câteva ore. După ce au venit tocmai de la Edinburgh, au intrat în casă şi-au văzut că-n bucătărie s-a prăbuşit duşumeaua. 

MAMA (încruntându-se)  Şi ce vor de la noi? 

HENRY    Să mergem şi să le reparăm bucătăria.  

MAMA (uitându-se fix la HENRY) Sper că nu vorbeşti serios? 

HENRY    Ba da. În orice caz tipul vorbeşte foarte serios. 

MAMA (cu ton îngheţat)  Spune-i că avem o petrecere în familie acum şi că mâine dimineaţa la prima oră trimit pe cineva să rezolve situaţia. (HENRY iese) Ce impertinenţă! Vine aici în mijlocul nopţii, bate să-mi spargă uşa şi urlă. Ce ne-au cumpărat şi pe noi împreună cu casele? (Spre TERRY) Şi, totuşi, cred că te vei descurca perfect în Canada, Terry. Cu condiţia să nu aibă duşumele.  

TERRY   Când lucram la duşumeaua aceea, cineva m-a chemat urgent să fac altceva. Un idiot montase ţevile de la aragaz în altă parte. Dădeai drumul la aragaz, ţâşnea apa şi invers. 

MAMA  Asta nu-i o scuză. (SHIRLEY soarbe puţin din şampanie. MAMA, furioasă, către SHIRLEY) Cum îndrăzneşti?  

SHIRLEY (speriată)  Da’ ce? Ce-am făcut? 

MAMA     Ai sorbit din şampanie. 

SHIRLEY    Doar pentru că se vărsase puţin. Era prea plină. 

MAMA    Sper că nu mi-ai vărsat şampanie pe covor? 

SHIRLEY   Nu, am vărsat-o pe rochia mea. 

MAMA   Atunci e-n regulă. Dar nimeni n-are voie să bea şampanie, pâna nu terminăm toastul. Dumnezeule, cred că eşti drogată! 

SHIRLEY (supărată) Ştii ce, m-am saturat să te tot legi de mine. 

MAMA (lejer) Încă una care suferă de mania persecuţiei.  

Se aud geamuri sparte şi vociferări. TERRY şi KAREN se uită repede pe fereastră. Intră HENRY, tamponându-şi nasul cu batista.  Are îmbrăcămintea deranjată.  

MAMA   Ce se întâmplă acolo? 

TOM  (zâmbind, în timp ce se apropie de HENRY) Te-a pocnit?  

HENRY   Mi-e teamă că da. 

MAMA    Şi el unde-i acum? E căzut, bătut măr? 

HENRY Nu, nu. Stă bine mersi pe verandă şi vrea să-i reparăm duşumeaua.   (TOM râde şi iese în hol) 

MAMA   Tommy, dă-mi telefonul. Îl reclam pentru tulburarea liniştei. 

KAREN (absolut încântată ieşind în hol)    Nu-i prea bună o asemenea publicitate. Bucătării făcute fără duşumele. 

MAMA   Dar  noaptea, acum, nu au nevoie de ele. Că doar nu dorm în bucătărie? 

HENRY (examinându-şi rana în oglinda de la dulapul de suveniruri) Şi el şi nevastă-sa vor să mănânce. 

MAMA  Foarte bine. E o cafenea aproape de casa lor. Ce egoişti sunt unii oameni. 

     KAREN şi TOM reintră.    

HENRY    Să-l invit înăuntru?  (KAREN şi TOM râd) 

MAMA   Bineînţeles că nu. Eu nu primesc monştrii în casă. Să-i trânteşti uşa în nas! 

HENRY   Şi-a pus deja talpa între uşă şi prag. 

MAMA    Foarte bine, îl dăm în judecata şi pentru violare de domiciliu. 

KAREN (zâmbind) Nu-ţi poţi permite o asemenea anti-reclamă. 

TERRY    Mă duc să repar duşumeaua. 

MAMA     Ba nu. Nu te duci nicăieri. Stai jos. 

TERRY   Dar nu ia prea mult timp. Henry, du-te tu şi repară duşumeaua. Dar fă în aşa fel încât să scârţâie fiecare scândură. 

HENRY   Şi cum să fac chestia asta? 

TOM      Fă cum poţi tu mai bine, oricum o să scârţâie. 

    HENRY iese, tamponându-şi nasul. 

MAMA  Nu merită atâta zbucium. Singurul răspuns este "vân-za-re". Vând şi mă retrag undeva, poate plec în Canada. (TERRY speriat  face un gest involuntar şi  varsă din pahar)

TERRY (frecând covorul cu batista)  Scuze.  

MAMA (senină)  Şampania e bună pentru covor, Terry. E ca sărutul  unui amant. Te ajută să-nfloreşti. (Sorbind din şampanie) Ştiai, Shirley? (SHIRLEY nu-i răspunde) Nu vorbeşti, dragă? Ia spune, cum îţi câştigi existenţa? Speli cadavrele la morgă?  

TOM        Auzi, cât mai ţinem paharele astea în mână? 

MAMA (ducându-se să-şi umple paharul din nou) Da. E timpul să ne aducem aminte de Tata. Uitaţi meschinăria, lăcomia şi ura. Gândiţi-vă la bunătate, dragoste şi înţelegere. Să ne reculegem câteva momente cu gândul la soţul meu şi tatăl vostru. Tata vedea numai lucrurile bune din oameni, dorea să-i ajute totdeauna. Mi-a oferit tot ce mi-am dorit, iar ultimele  cuvinte pe care mi le-a spus cu lacrimi în ochi au fost: Am încercat, Mamă, am încercat. 

TOM  (cu neîncredere, amuzat)  Niciodată!   

MAMA (încruntându-se)  Ce vrei să spui cu "niciodată"? 

TOM       Nu-ţi aminteşti că eram şi eu acolo? Am auzit ce-a spus. 

MAMA   A spus: Am încercat… 

TOM  Niciodată! S-a uitat la tavan, a suspinat şi a spus răguşit, dar foarte clar: "Acum cel puţin voi avea parte de un pic din blestemata aceea de linişte". 

MAMA (încet, dar ameninţător) Scuză-mă, puişor, dar asta a spus după aceea. Şi ceea ce a zis a fost  "E pace, o pace perfectă". 

TOM       De ce ar fi spus aşa ceva? 

MAMA    Pentru că aşa simţea el. 

TOM   Nu mai avea nici un fel de simţuri. Timp de 40 de ani i le-ai tocat. 

MAMA Nu-i de mirare, Shirley, că toţi îmi sunt atât de devotaţi. 

TOM (furios) Devotaţi? Devotaţi?! Toţi de abia aşteptăm să scăpăm de tine. De fapt, Henry e dus. A luat-o pe scurtătură. Şi Terry pleacă în Canada. 

MAMA (repede)  Ba nu pleacă nicăieri. 

KAREN Ba pleacă. 

MAMA (rugătoare, apropiindu-se de TERRY) A spus că nu pleacă. Mi-ai promis solemn că nu pleci. 

KAREN    I-ai promis, Terry?  

TERRY (se uită la KAREN, ferm)  Nu. 

MAMA (spre TERRY, şoptindu-i) Eu cred, Terry, că noi doi avem un mic secret. Şi nu ne-ar plăcea să-l spunem, nu-i aşa? Nu în faţa lui Karen. N-o să mai aibă încredere în tine. (KAREN se duce liniştită la dulapul cu suveniruri) 

TERRY    Las-o baltă, Mamă. 

MAMA     Numai dacă-mi promiţi că nu pleci în Canada. 

TERRY    Lasă-mă-n pace, Mamă. 

MAMA     Ce ai facut cu banii? 

TERRY    Taci din gură, Mamă. 

MAMA  25.000 de lire sterline. De fiecare dată câte 5.000 de lire sterline. Ce-ai făcut cu ei, Terry? 

TERRY Karen, ia-ţi haina, te aştept în maşină. 

MAMA  Cinci mii de cinci ori. De câte ori îmi spuneai c-a rămas nevastă-ta însarcinată. Ce i-ai cumpărat lui Karen cu ei? 

TERRY (în corzi)  Ai jurat că nu vei sufla o vorbă, nimănui. 

TOM Ţi-a dat ea, ţie, 5.000 lire de câte ori a rămas Karen însărcinată? 

MAMA Cu o singură condiţie. Să fie Terry tatăl. De aia zic eu totdeauna, Shirley, că lucrurile astea trebuie să fie secrete. Dacă acum Karen ştie, n-am vrea să se transforme în companie publică. 

TOM (către TERRY)  Şi n-ai spus la nimeni nimic. 

SHIRLEY (către MAMA)  Dar de ce? De ce? 

MAMA   Dar am crezut că-i evident. Pe vremea când cel de-al doilea copil trebuia să se nască, tăticul a trebuit să se transforme în doică pentru că mămica nu se putea apleca, mămica obosea şi câteodata pur şi simplu nu mai vroia să ştie de nimeni şi nimic. Ei bine, tăticii nu sunt din acelaşi aluat cu mămicile. Taticul are nevoie de atenţie pentru că e tot un copil, dar mai mare. Şi atunci ce se întâmplă? Devine acru şi frustrat şi începe să caute în jur un alt sân la care să se adapostească. De aceea i-am dat banii lui Terry. Pentru a salva căsnicia. Ca să-i dau posibilitatea să-şi canalizeze interesul spre altceva în afară de femei. Să cheltuiască la cazino, să-şi ia un câine. 

TOM (rânjind)  Mai uşor ar fi să convingi un leu înfometat să-şi cureţe dinţii decât să ne convingi pe noi cu povestea asta de doi bani. I-ai dat banii sperând că-i va cheltui cu vreo târfuliţă, ca s-o înfurii pe Karen în aşa hal încât să ceară divorţul. 5000 de lire o partidă!? 

TERRY (cu o privire obosită către KAREN, în timp ce se îndreaptă spre ea) La început au fost numai 500 de lire. Prima sumă mare a venit când i-am spus că din nou Karen e însarcinată. Şi ea mi-a zis  că-mi va da 5000 de lire de câte ori un copil va fi pe drum, cu condiţia să-i cheltuiesc numai eu singur şi să nu spun nimănui. 

KAREN (voioasă)  Şi o să-ţi spun eu de ce. 

TERRY (încruntându-se) Nu, n-o să spui nimic. 

KAREN (hotarâtă) Îmi pare rău, iubitule. Nu pot să ratez aceasta ocazie. E unica. 

TERRY    Dar nu-i adevărat.  (KAREN traversează scena către TOM) 

KAREN  Ba e foarte adevărat. De îndată ce mama mea a auzit că voi avea al doilea copil, s-a supărat rău pe mine pentru că venea prea repede. Nu lăsasem între ei un interval decent. Spunea ea că nu-mi face bine la inimă. 

TOM  (surprins) Tu ai probleme cu inima? 

KAREN  Nu. Şi-n afară de asta copiii ies din mine ca gloanţele. Dar ştii cum sunt mamele. Când eram copil am fost bănuită de pleurezie şi de atunci mama mea mă crede foarte delicată. Eu şi delicată! Ea spune că boala aceea mi-ar fi afectat inima. Toate sunt fantezii. Dar pentru mama realitatea şi fantezia sunt sinonime. Oricum s-a dus la Mama lui Terry şi i-a spus că inima mea e sensibilă şi că un al doilea copil care vine atât de repede îmi va afecta serios sănătatea. (MAMA se încruntă. KAREN începe să râdă) Şi ce credeţi c-a făcut Mama lui Terry? I-a dat lui Terry 5.000 de lire şi i-a spus: "Cât de repede poţi s-o laşi din nou însarcinată?". 

TERRY   Karen, n-a spus aşa ceva niciodată. Niciodată. 

KAREN (atingându-şi tâmpla în timp ce se plimbă) Aici, aşa se gândea, aşa mergeau rotiţele, n-ai tu grijă! (Râzând în continuare) De ani de zile tot aşteaptă să mă vadă moartă.  (SHIRLEY pleacă repede de lângă MAMA) Ce crimă perfectă, nu?  Şi tot ce a reuşit a fost să ne platească ca să facem copiii pe care oricum ni i-am dorit. 

TOM (zâmbind cu admiraţie)   Şi unde sunt banii acum? 

KAREN (leşinată de râs) I-am pus bine, Tom Degeţel! Canada - păzea că venim! (Intinde braţele şi TOM încântat începe să danseze cu ea) 

TERRY (repede către MAMA care-i aruncă o privire devastatoare) Trebuia să-i spun despre bani. 

TOM     Dar e fantastic Karen, e fantastic! 

TERRY   Nu-i uşor să ascunzi teancuri de bani de nevastă. 

TOM (stapânindu-şi cu greu calmul, se adresează MAMEI) Ai gafat tare de tot cu dezvăluirea asta, iubito, nu? 

KAREN (ştergându-şi lacrimile de râs)  Stai, Tommy, că n-ai auzit totul.  I-a dat lui Terry încă cinci mii de lire şi pentru cel de pe drum. Numai că nu e nimeni pe drum. 

TERRY (surprins)  Cum nu e? 

KAREN   Nu. Nu sunt însărcinată. (KAREN cade pe fotoliul din dreapta) 

TOM  (moare de râs)   Eşti mai dură ca Mama cea dură! 

TERRY (către MAMA)  Mi-a spus că-i însărcinată. 

TOM (aratând către MAMA) Priviţi la ea! Nu mai poate vorbi!  

Treptat hohotele de râs se potolesc şi toţi se întorc spre MAMA care priveşte gânditoare în gol. Linişte. 

MAMA   Copii, eu nu vreau, dar nu văd altă ieşire. 

TOM     Ce nu vrei? 

MAMA   Să-l denunţ pe Henry. 

TERRY (uimit) Să-l denunţi pe Henry? 

MAMA  Nu pot să mă descurc cu el. Să-l închidă până aranjez lucrurile. 

TERRY  Mamă, dar nu-i poţi face aşa ceva. Tocmai tu. 

MAMA (plină de regrete) Fiule, el trebuie să-nţeleagă că ceea ce face e rău. Nici nu poţi intra în camera lui de atâta lenjerie. Trebuie supravegheat dimineaţa, la prânz şi seara. Voi toţi plecaţi, iar eu n-am timp de aşa ceva. 

TOM       Să facă vreun tratament, undeva. 

MAMA  O să facă tratament la-nchisoare până lichidez afacerea.  Are nevoie de ajutor. 

TOM       Halal ajutor. Să-l azvârli la pârnaie. 

MAMA   Terry îl azvârle. Dacă i-ar păsa câtuşi de puţin de Henry, n-ar pleca. 

KAREN Sunt de acord cu Mama. Henry trebuie închis. Poate-şi vine în fire. 

MAMA  Zici asta doar pentru că nu vrei să-l laşi pe Terry să ramână aici.  

KAREN   Ba eu chiar cred că i-ar face bine lui Henry. 

MAMA   Cum să-i facă bine? Cum crezi că şase luni de puşcărie i-ar face bine cuiva? 

KAREN   Tu vrei să-l închizi acolo! 

MAMA    Dar numai din motive umanitare. Nu din motive ipocrite. 

KAREN   Oricare ar fi motivele, îl bagi la-nchisoare, nu? 

MAMA    Asta depinde doar de Terry. 

KAREN   Atunci să plece la-nchisoare. 

MAMA (suav către TERRY) Oare e bine aşa, fiule? (TERRY pleacă repede de lângă ea)   Îi întorci spatele fratelui tău? 

KAREN (exasperată) Dar tu eşti cea care vrea să-l toarne la poliţie.  

MAMA (apropiindu-se de TERRY) Doar pentru că nu mă pot descurca singură. (Mângâietor) El e cel care te-a scos din piscină când nu aveai decât patru ani. Îţi aminteşti? El îţi  lăsa trenul lui electric să te joci cu el. Într-o dimineaţa a plecat de la ora 6 şi s-a întors cu 72 melci pe care ţi i-a dat toţi, ţie. Îţi aminteşti? 

TOM (imitând-o pe MAMA) El e cel care ţi-a tras scaunul de sub fund şi tu ai căzut de ai stat cu mâna în ghips şase saptamâni. Ţi-a  aminteşti? 

MAMA (furioasă) N-a făcut niciodată aşa ceva. 

TOM    Ştiu, numai că şantajul ăsta sentimental mă face să vomit. 

MAMA (cu ton ferm) Foarte bine. El a fost cel care te-a aşteptat  toată noaptea când ai avut necazurile acelea cu poliţia. El a fost acela care te-a încurajat  când ai avut căderea nervoasă. Îţi aminteşti? 

TERRY     Da. Nu vreau ca Henry să ajungă la pârnaie. 

KAREN    Dar e pentru binele lui. 

MAMA    Vezi, Shirley, ce repede a prins toate argumentele mele? 

SHIRLEY (punându-şi paharul pe măsuţa de lângă canapea) Nici eu nu cred c-ar trebui să meargă la-nchisoare.  

MAMA (fulgerând-o cu privirea pe SHIRLEY) Tu ce te bagi?... (Deodată îşi dă seama ce spusese SHIRLEY şi schimbă tonul) Nici tu, dragă?  

SHIRLEY    Nu. Nici eu. 

MAMA (aratând către KAREN) Dânsa are studii universitare. (Către SHIRLEY) Şi tu ai, nu-i aşa? 

SHIRLEY    Nu. Eu am doar liceul. 

MAMA     Aha, la fel ca mine, ne-am dezvoltat mai târziu.  

SHIRLEY    În închisoare, toţi vor râde de el. Iar boala lui se va agrava. Va ieşi, se va întâmpla din nou şi-o să-i dea o pedeapsa mai mare ca recidivist. 

MAMA     Până-ntr-o zi când va intra acolo şi nu va mai ieşi niciodată. Şi asta numai din cauza egoismului tău, Terry.

                                        

SHIRLEY   Totuşi, eu cred că Terry trebuie să plece în Canada . 

MAMA (se întoarce şi se holbează la SHIRLEY)  Zău? 

SHIRLEY   Categoric. 

MAMA      Cu tăcerea ta, n-am observat că eşti puţin cretină. 

KAREN     Şi eu care credeam că e educată. 

MAMA   Da, m-a păcălit, nu? (Se îndreaptă ameninţător spre SHIRLEY. MAMA râde, în timp ce SHIRLEY pune mâna la ochi. Deodată, MAMA apucă mâna lui SHIRLEY şi se uită atent) Şi are şi unghii false. Înseamnă că-şi roade unghiile. (În timp ce SHIRLEY îşi smulge mâna din mâna ei) Nu-i aşa că nu porţi perucă? (SHIRLEY îşi pune imediat mâinile la urechi) 

SHIRLEY (supărată, în timp ce MAMA o trage de păr) Dă-mi drumul! 

MAMA      Dar de ce-ţi ascunzi urechile? Ia să le văd. 

SHIRLEY Nu! 

MAMA      De ce nu? 

SHIRLEY   Pentru că sunt urâte!  

MAMA (zâmbind satisfăcută) Atunci, să le vedem! (Smulge mâinile lui SHIRLEY de la urechi şi priveşte) Doamne, ai dreptate! (Către KAREN) Ai mai văzut asemenea urechi? (Se uită din nou) Cred că-ţi ia o săptămână să le poţi spăla. Are urechi de boxer! (În timp ce SHIRLEY reuşeşte să se elibereze cu forţa şi aleargă către TOM) Mi s-a întors stomacul pe dos. 

SHIRLEY (scrâşnind din dinţi) Tom, fă-o să tacă, te rog!  

MAMA    De ce? Ţi-e atât de ruşine? 

SHIRLEY   Da.  

KAREN    Ia-ţi  adio de la ea, Tom.  

TOM      Nu de data asta, Mamă. Mă însor cu ea. 

MAMA  Dar la urechile ei te-ai uitat? 

TOM      Ce au urechile ei ? 

MAMA   Sunt oribile. (Către SHIRLEY) Lasă şi clei mult urechile tale? 

TOM (acru)  Vrei să plecăm acum, da? 

MAMA  (veselă, îşi ia paharul de şampanie) Aş vrea să continuăm petrecerea. (TERRY îşi ia paharul de şampanie şi se alătură lui KAREN. SHIRLEY se apropie de TOM) Nu uita că asta e ziua mea. (Cu ton mieros, de aduceri-aminte) Când îi am pe toţi băieţii în jurul meu şi împreună ni-l amintim pe iubitul nostru tată. Eu sper că ne ascultă. (Privind în sus) Ne vezi, Tata? Eşti aici? Dacă eşti aici, dă-ne un semn. 

KAREN   Ai grijă. Să nu cadă casa pe noi. 

TOM      Ar fi normal, doar noi am construit-o. Nu, Tata, fii constructiv, roagă-l pe Şeful tău din ceruri s-o transforme într-o coloana de sare. 

MAMA (ignorându-l pe TOM) Pariez că zâmbeşte şi-şi spune-n sinea lui: "Nu s-au schimbat deloc. Ia uite-o şi pe Mama stând acolo ca un nimb luminos, iubitoare, totdeauna iubitoare. Dar cine e fata cea nouă? Trebuie sa fie vreo prietena de-a lui Tom. E ciudat ce consideră unii barbaţi atractiv. Are urechi de ţopârlan". 

TOM (cu ton de avertizare) Mama, iar ai început?  

MAMA (protestând) Nu eram eu, era Tata. Eu spuneam doar ce zice el. Săracul de el nu are nici măcar dreptul să-şi exprime părerea. 

TOM       El e mort. 

MAMA    Şi tot are dreptul să spună ceva!... Acum, copii, un toast! 

KAREN   Era şi timpul. (SHIRLEY îşi ia paharul) 

MAMA    De abia aşteptai, nu? Nu ţi-ai luat încă porţia de băutură? 

TERRY (plictisit şi exasperat) Mama! 

TOM     Hai, rosteşte mai repede toastul, că mi-a amorţit mâna! 

MAMA (vine în mijlocul scenei şi priveşte înainte) Ei bine, Tata, iată-ne. Toţi, împreună,  ca o familie, amintindu-ne de tine cu respect. Într-o lume fără credinţă, tu eşti tatăl nostru. Aici, în faţa ta, tată, suntem uniţi. Odată ce eşti un membru al familiei, totdeauna aşa... vei rămâne. Aceştia sunt copiii noştri. Fie ca inimile lor să nu ne distrugă. Căci dacă ne rănesc, rana ne va fi fatală, iar durerea, îngrozitoarea durere va fi mai mult decât poate îndura un om. (În timpul discursului, TOM se uită la ceas, iar KAREN bombăne din buze) 

KAREN    Asta era. (KAREN enervată dă să iasă, dar TERRY o reţine) 

MAMA  Iar copiii noştri nu doresc acest lucru. Aşa că îndură-te şi  pogoară dragostea ta asupra noastra. 

KAREN   Asta ar fi drăguţ. 

MAMA (tăios) Astfel încât să-i putem ierta pe cei care vor să ne despartă şi întoarce-le privirile pentru a-şi vedea greşelile. Aşadar, Tata eşti aici. Iar eu mă voi alătura ţie în curând! 

TOM      Pariez că asta îl înspăimântă. 

MAMA   Ai răbdare, Tata. Ai răbdare. (Ridicându-şi paharul cu spatele la public) Pentru Tata! 

KAREN, TOM şi TERRY (împreună) Pentru Tata. 

MAMA începe să cânte cu voce dogită un imn religios. Nu ştie toate cuvintele şi continuă cu "la, la ,la, ti, ta, ta". 

MAMA   Shirley, ăsta era imnul lui favorit. Imnul lui favorit.  Hai, eu mi-am facut numărul. E rândul tău, Terry.  

TERRY trece la pian şi cântă primele acorduri ale unui cântec de copii. 

MAMA  (voioasă catre TOM) Tom Degeţel, tu cu ce te produci? 

TOM    Eu voi recita o poezie. 

MAMA (şmecheră)  Mda. S-o auzim. 

TOM    Era o tânară din Bow. Care se culca cu 10 bărbaţi o dată. Când mă urc în pat, spunea ea, nu mai pot rosti cuvântul NU. 

MAMA (râde deşucheat) Foarte bine. Destul de picant. 

KAREN (zâmbind) Tom, eu cred că pot mai mult. 

MAMA   Stai, stai, în casa mea nu suport lucrurile deocheate. Pentru mine este un moment al spiritului. 

KAREN    Foarte bine. Atunci o să cânt "Ave Maria". 

MAMA   Nu, nu. (Către SHIRLEY) N-are ureche muzicală nici cât o broască. Draga mea, e rândul tău să ne distrezi. 

SHIRLEY (liniştită) Nu. 

MAMA    Ba da. (Tăioasă) E ziua mea şi vreau să mă distrezi. 

SHIRLEY   Nu pot, mi-e ruşine. 

MAMA (furioasă)  Nu te gândi doar la tine. 

SHIRLEY (furioasă) Ca să râdeţi toţi de mine, nu? 

MAMA    Da. 

SHIRLEY   Pe mine nu mă poţi obliga!  Nu mă poţi obliga la nimic.  

MAMA (arătându-l pe TOM)  Ba te pot obliga să nu te măriţi cu el. 

SHIRLEY    Ba nu poţi!  

MAMA   Când îţi voi spune că Tommy e deja însurat, o să ai nevoie de un calmant. (SHIRLEY tresare şi se uită la TOM) 

TOM (scutură din cap) Nu-i adevărat, Shirley. 

MAMA (cu chef de taifas)   De fapt, strict personal, prefer exponatul de anul trecut. Cum o chema? 

KAREN (involuntar)  Heather. 

SHIRLEY (cu ochii la TOM) Anul trecut a mai fost o fată aici? 

MAMA (plimbându-se)  Dar ce credeai eşti prima?  

SHIRLEY  (către TOM)   Minte din nou? 

MAMA  (către SHIRLEY şi TOM) Mă întreb cine va fi anul viitor? 

TOM   Celelalte au fost doar aşa… Le-a desfiinţat, le-a făcut bucăţi.  

SHIRLEY   De ce nu mi-ai spus? 

MAMA  (mergând spre SHIRLEY) Acum ştii cum stai. Nu eşti prima. 

SHIRLEY ( în timp ce se depărtează de MAMA)  Nu, nu sunt prima. Dar voi fi ultima.  

MAMA (rânjind)  Nu te deranjează să fii folosită? 

SHIRLEY    El mă poate folosi cum vrea! 

MAMA    Chiar dacă s-a logodit cu tine doar ca să-mi faca mie în ciudă? 

SHIRLEY  Exact. Aa… Acum observ. Ai un ochi pieziş, care se clatină niţel, nu? (TERRY şi KAREN schimbă priviri speriate, în timp ce MAMA o priveşte fix pe SHIRLEY) Şi acum e aiurea. 

TERRY (printre dinţi) Tom, fă-o să tacă!  

SHIRLEY   Are şi ea un defect şi se răzbună, vânează slăbiciunile celorlalţi. (Tăcere)  

MAMA (liniştită) Nu trebuia s-aduci în discuţie acest subiect. 

SHIRLEY  De ce? 

MAMA  Ochiul care te face pe tine să jubilezi nu se rostogoleşte. Nu are nimic. Celălalt e problema, e de sticlă. Şi nu se mişcă niciodată. 

SHIRLEY (oripilată, se dă câţiva paşi înapoi) Ai un ochi de sticlă? 

MAMA   Da. Într-o zi toridă de august, Terry s-a furişat în camera lui Henry şi i-a luat pistolul cu aer comprimat. Lui Terry îi plăcea la nebunie. A fugit după mine în grădina, a ţintit cu el spre faţa mea, a tras şi a strigat: "Mama, eşti moartă". Şi râdea! Şi a râs până când a văzut sângele care curgea din ochiul meu. A avut coşmaruri timp de doi ani şi de atunci niciodată nu m-a mai privit drept în faţă. (Aruncându-i o privire lui TERRY) 

KAREN (ridicându-se) A plătit pentru asta. 

MAMA   Aşa că în loc să fii dură cu mine, ai fost crudă cu Terry. I-ai reamintit de ziua aceea fierbinte de august, când a luat scânteia de viaţă a unui ochi. Nu-i aşa, iubitule? Dar Mami te-a iertat, nu? 

KAREN    Nu l-ai iertat niciodată. 

MAMA (apropiindu-se de TERRY) El nu s-a împăcat niciodată cu el însuşi. E o diferenţă. (TERRY se întoarce, zâmbeşte umil şi-şi mângâie stomacul)  

KAREN    Dar nici tu nu-l laşi să uite. (Cu braţul în jurul lui TERRY)  Nu a fost vina nimănui. A fost un accident. 

MAMA  Şi cum urmează să-şi răscumpere greşeala? Ducându-se în Canada. Îmi scoate astfel şi celălalt ochi. 

KAREN    Tom, de ce n-ai avertizat-o pe tembela asta mică? 

SHIRLEY (ţanţoşă) Nu voi accepta niciodată să-mi dicteze ea mie! 

KAREN    De ce? Ce ai tu aşa de special ? 

SHIRLEY    Am vrut numai să-nţeleagă că nu-s un  găinaţ pe care-l poate călca-n picioare. (Îl ia pe TOM şi-l conduce în mijlocul scenei. Către MAMA)    De acum înainte, în ceea ce-l priveşte  pe Tom, eu voi fi vioara întâi. Am hotărât unde vom locui şi precis nu va fi aproape de această casă. Şi ştiu foarte bine ce fel de slujbă va avea Tom şi nu va fi în compania ta. Şi ştiu exact şi câţi copii voi avea şi fii sigură că pe Bunica Cu Un Singur Ochi n-o vor vedea niciodată. Tom e al meu şi nu-l împart cu nimeni. Iar în acest week-end, voi ramâne aici, ca nu cumva să scapi de mine. Ce zici? (TOM se uită stupefiat) 

MAMA (inspectând-o pe SHIRLEY, prin lornion) Nu, chiar îmi place. (Atitudinea MAMEI o cam încurcă pe SHIRLEY, care îşi compune totuşi o figură curajoasă) 

SHIRLEY  Da, bine, mergem acum să ne plimbăm puţin... (Vrea să tragă draperiile. Îşi aduce aminte de comutator şi îl apasă)  ...şi când venim înapoi, nu vreau să mai aud o vorbă despre nuntă, pentru că totul este hotarât. Hai, Tom! 

MAMA     Du-te, Tom. (O scurtă tăcere. MAMA îi zâmbeşte lui TOM) 

După un moment de nehotarâre, TOM se îndreaptă către ieşire. MAMA fluieră ca şi cum ar chema un câine. TOM ezită din nou, dar iese. Se lasă din nou tăcerea. 

MAMA    Ce ciudat efect a avut asupra ei. 

KAREN   Ce ? 

MAMA    Că am vorbit despre urechile ei. De fapt erau chiar drăguţe.  

KAREN   De data asta l-ai pierdut. 

MAMA    Oare?  

     Intră HENRY, pe fereastră, cu răsuflarea tăiată. 

HENRY  Am avut cea mai interesantă şi excitantă noapte din viaţa mea.  

MAMA    Nu mai spune! Ai spart magazinul de lenjerie din High Street. 

HENRY   Nu. Poliţia. Aproape că m-a prins în flagrant delict.  

MAMA    La reparat duşumeaua? 

HENRY   Nu, după aceea. Am furat nişte lenjerie - iar mă apucase - şi au sărit la mine. Totuşi am reuşit să scap şi nici n-au putut să mă vadă  la faţă.  

KAREN   Mare păcat că nu te-au prins, Henry. Un asemenea scandal ţi-ar fi băgat poate minţile-n cap. 

TERRY (se duce la bar, îşi toarnă un coniac) Şi cu maşina ce-ai facut? 

HENRY (îngrijorat)  Doamne, am uitat de maşină. Şi am parcat-o exact în faţa magazinului. Şi pe locul din faţă am lasat un portjartier şi o pereche de chiloţi. Toate le-am luat din acelaşi loc. (TERRY îi întinde paharul lui HENRY) 

KAREN   Grozav. Mâine, pe prima pagină a ziarelor. O să-ţi prindă bine.  

HENRY    Dar nu e maşina mea, Karen. 

TERRY    Cum nu e maşina ta? 

HENRY    Nu, nu, în grabă am luat-o pe a voastră. 

KAREN (disperată)  Maşina lui Terry? 

TERRY (ţipând,  se duce la KAREN)   Şi atunci poliţia o să creadă că eu am fost! 

MAMA râde în hohote, în timp ce cade cortina.     

  ACTUL III     

În timp ce cortina se ridică, TOM stă lângă fereastra deschisă, contemplând gânditor sclipirile jucăuşe ale focului de tabără. SHIRLEY, în hol, priveşte în susul scărilor. 

MAMA (din culise, off)  Henry, pune-le pe foc! 

HENRY (intră cu un sertar plin de lenjerie în braţe) N-ai putea să spui că sunt ale tale? 

MAMA (off) Ţi-am spus să le pui pe foc.  (HENRY iese în grădină) 

SHIRLEY (cu un chicotit nervos în timp ce intră în salon) O casă de nebuni. 

TOM (băţos)   N-a fost niciodată altceva. 

SHIRLEY   Oare va veni poliţia? 

TOM      Cred că e pe drum. Vor găsi maşina şi de la maşină, casa. 

SHIRLEY  Karen poate să le arate camera lui Henry şi poliţia îşi va da seama cine e vinovatul. 

MAMA intră ţinând în braţe o cutie enormă, plină cu lenjerie. KAREN o însoţeşte. 

KAREN    Dar nu-i poţi lăsa să-l condamne pe Terry. 

MAMA (zâmbindu-i fericită)   Era maşina  lui Terry. 

KAREN (aproape ţipând)   Dar n-a furat el.  (Amândouă ies în gradină) 

SHIRLEY    Într-adevăr aici e balamuc. (În timp ce TOM îşi toarnă un păhărel de coniac) Vreau şi eu unul, dacă se poate. 

TOM       Ia-ţi singură? 

SHIRLEY  Dar ce ai? 

TOM      Nimic. 

SHIRLEY   De când am plecat la plimbare, mă tot respingi. 

TOM      Zău? 

SHIRLEY  N-ai vrut să mă iei de mâna. N-ai scos nici un cuvânt. De ce? 

TOM      Fără nici un motiv. 

SHIRLEY  Atunci vino şi săruta-mă. 

TOM     Sunt prea obosit. 

SHIRLEY  Atunci vin eu şi te sărut. 

TOM (ferindu-şi capul) Nu  te mai deranja. 

SHIRLEY (supărată) Auzi, mi se pare mie sau sunt refuzată şi respinsă?  

     Intră MAMA şi KAREN. 

MAMA   Karen, tu vezi totul prin prisma soţului tău. Eu văd din punctul de vedere al poliţiei, pentru ca sunt un bun cetăţean. (Iese) 

KAREN (repede către SHIRLEY) Shirley, le vei spune poliţiştilor că Henry a furat, nu Terry, nu? 

SHIRLEY     Dacă nu te superi, eu nu-mi voi exprima nici o opinie. 

TERRY  (off)  Dar Mamă! 

KAREN     Eu nu vreau opinii. Eu vreau  adevărul. (Iese) 

SHIRLEY  Dacă mă abandonezi acum, să ştii că nu-ţi va fi uşor. Eu nu-s ca voi. Când sunt jignită de cineva, mă doare.  

TOM Eu trebuia s-o înfrunt pe Mama. Nu tu. Trebuia s-o laşi mai moale, să mă laşi pe mine să preiau atacul. Dar tu nu, ai ţinut-o pe a ta şi ai distrus totul. 

MAMA intră cu altă cutie de lenjerie. E urmată de TERRY, foarte panicat. 

TERRY    Mamă, dar nu poţi să mă bagi la închisoare? 

MAMA (senină) Nu cred că necinstea poate rămâne nepedepsită. 

TERRY    Dar eu n-am făcut nimic! 

MAMA    E maşina ta, ea te dă de gol. (Ies amândoi în grădină) 

TOM Şi n-a fost destul pentru tine, te-ai mai repezit şi la mine. M-ai obligat să sar la ordin şi să te urmez ca o păpuşă mecanică. 

SHIRLEY  Eu? 

TOM     Da, tu! Tu mi-ai ordonat să merg cu tine la plimbare, nu? 

SHIRLEY   Am crezut că era o idee bună... 

TOM Vezi? Tu ai crezut! (Plimbându-se) Totdeauna tu! Totdeauna numai tu! 

     KAREN intră şi se adresează lui TOM. 

KAREN    Tom, nu-ţi poţi lăsa fratele să meargă la puşcărie. 

TOM Unul dintre ei tot trebuie să meargă. (HENRY apare în uşă, o vede pe KAREN şi pleacă repede înapoi. KAREN îl urmăreşte) Şi astă seară vroiam s-o termin. 

SHIRLEY (sinceră)  Îmi pare rău. 

TOM   Acum faptul e comis. Răul s-a produs. Toţi ţin minte ce s-a întâmplat, iar memoria n-o poţi şterge cu una cu două. O să le rămână-n cap şi când vor avea chef o să-şi bată joc de Tom Degeţel.   

     Din grădina intră TERRY, urmat de MAMA. 

TERRY    Dar Henry a spus c-o să-şi recunoască vina. 

MAMA (trecând pe lângă TERRY şi ieşind în hol) E, aşa e Henry. După ce-a fost puţin în lumina reflectoarelor. 

TERRY  (mergând după MAMA)   Dar am fost aici tot timpul! 

MAMA (urcând amândoi scara)    Şi cum dovedeşti? 

TOM   Nici unul dintre ei n-a încercat vreodată să-mi facă aşa ceva: să mă dea deoparte. 

SHIRLEY   Tom, casa asta e de vină. 

TOM       Casa nu poate scoate în afară ceva ce nu există înăuntru. 

SHIRLEY   Am făcut-o din dragoste. (Vine lângă TOM şi îngenunchează) Uite, Tom, ce-ar dac-ai fi tu pe primul loc din nou? Cum ar fi? 

TOM        Nu-mi dau seama cum. 

SHIRLEY   Ai putea fi de partea lui Terry în chestia asta cu poliţia. 

TOM       Nu, în problema asta vom fi de partea Mamei. 

SHIRLEY   Da? 

TOM  Ia gândeşte-te. Dacă Terry pleacă în Canada, toată treaba o s-o fac eu. (Se concentrează şi apoi scoate  un chicotit victorios) Am găsit, pot să revin pe locul întâi. 

SHIRLEY (nerăbdătoare) Cum? 

TOM     Petrecem amândoi noaptea în patul Mamei. (Se lasă liniştea) 

SHIRLEY   Să petrecem noaptea în patul ei? 

TOM     Da. Ce zici? 

SHIRLEY   Nu mi-ar plăcea. 

TOM    Vezi? Mama avea dreptate. Te gândeşti numai la tine. 

SHIRLEY  Dar n-aş fi bună de nimic. 

TOM Shirley, nu asta contează. E destul să stăm acolo întinşi şi să ascultăm cum Mama bate cu  pumnii în uşă şi zbiara la noi prin gaura cheii. Ar şti că numai mie îmi pot veni asemenea idei. Şi voi avea eu credit total, nu tu. 

SHIRLEY  Dar nu  mi se pare corect pentru mine. 

TOM    Exact, Shirley. Exact.  Nu poate reuşi decât dacă nu e corect. Crede-mă, va fi o chestie scandalosă şi va avea efect asupra Mamei. 

SHIRLEY   N-ar fi mai simplu să ne facem bagajele şi să mergem  la mine acasă? 

TOM    Nu, nu putem. 

SHIRLEY  Ştiu că nu putem face sex. Mama şi tata sunt de modă veche. (Plină de speranţă) Dar totdeauna parcul... 

TOM Şi ceilalţi ce vor crede despre  mine,  că tocmai acum dau bir cu fugiţii? Că sunt un cocoş încălecat de găină? Dacă dragostea ta înseamnă mai mult decât o partidă de sex, îţi vei petrece noaptea cu mine în camera mamei. 

SHIRLEY    Tom, tu nu-ţi dai seama ce-mi ceri? M-aş simţi murdărită. 

TOM  De ce? Cearşafurile sunt schimbate o dată pe săptămână. 

HENRY şi KAREN intră pe uşa de la gradină. TERRY intră pe cealaltă uşă.  

KAREN (repezită) Henry, nu-ţi poţi lăsa fratele să fie acuzat în locul tău. 

HENRY (se opreşte în dreptul pianului) Nu-i chiar atât de simplu. 

TERRY (ezitant)  Tu ai făcut-o, tu plăteşti. 

HENRY    Terry, tu ştii că nu pot suporta spaţiile închise. 

TERRY    Trebuia să-ţi aminteşti asta înainte de a face perversiunile! 

     Intră MAMA. Se duce la măsuţă şi-şi ia o ţigară. 

MAMA   Terry, pur şi simplu mă uimeşti. Încerci să-l bagi la-nchisoare şi ştii bine ce efect negativ ar avea asupra lui.  

KAREN (către HENRY) Acum o oră ea era cea care vroia sa te denunţe la poliţie pentru perversiune.  

MAMA (aproape tristă) Doamne, unii oameni nu se dau în lături de la nimic! (Se uită la ceas şi se îndreaptă spre uşă) 

TOM (îi barează calea, încruntându-se)  Unde te duci? 

MAMA (surprinsă în timp ce întinde ţigareta)  De ce? 

TOM (aprinzându-i ţigareta) Nu te duci la culcare, nu? Trebuie să fii aici ca să răspunzi la întrebările poliţiştilor. 

MAMA Vreau doar să mă mai uit dacă nu s-a  stins focul de tabară. 

TOM (scoate un căscat sonor, se întinde, se îndreaptă către uşă) Mă duc să mă culc. 

TERRY (întorcându-l cu forţa)  Nu te duci nicăieri până când nu vine poliţia şi nu le spui că Henry e adevăratul făptaş. 

TOM       Ascultă, fiecare cu problemele lui.  La tine e prima abatere, nu? 

TERRY   Nici măcar nu e prima. 

TOM    Eu vorbesc din punct de vedere legal, fraiere. Pentru că e prima abatere, vei fi pus sub supraveghere, numai atât. 

HENRY     Terry. 

TERRY (întorcându-se plin de speranţa către HENRY)  Da? 

HENRY  Ţi-aş rămâne îndatorat dac-ai solicita să fie luate în consideraţie şi alte 62 de abateri. (TERRY renunţă)  

KAREN  (apropiindu-se de HENRY) Dac-ai fi bărbat, te-ai preda. 

HENRY   Karen, dac-aş fi bărbat ca Terry, nu s-ar fi întâmplat nimic din toate astea. 

KAREN    Atunci ce eşti? 

HENRY    Sunt cum m-ai gratulat tu totdeauna: un pervers. 

KAREN    Atunci iată şansa de a-ţi reveni. 

HENRY    Dar mie-mi place cum sunt. 

KAREN   A, da, scuză-mă, nu ştiam. Ei bine, Terry, chiar ai cu ce să te consolezi la închisoare. 

HENRY   O să fie numai supraveghere, cum a zis Tom. 

TERRY (foarte jignit) Henry, nu vreau ca prietenii mei să creadă că mă strecor la raioanele de lenjerie de damă ca să mă satisfac. O să spună că nu sunt eu tatăl copiilor mei.  

HENRY Încearcă să vezi situaţia şi din punctul meu de vedere. De data asta, voi fi pus sub supraveghere. Data viitoare va fi închisoare. Dacă scap acum, data viitoare va fi prima oară şi va fi numai supraveghere. Vezi, mai am şi eu timp să respir. 

KAREN  Ia stai puţin! Tâmpitul ăla fără duşumele sigur l-a văzut pe Henry când se urca în maşină. 

HENRY    Nu, deja plecase. 

KAREN    Atunci a văzut maşina în faţa casei lui. 

HENRY (cu ton de scuze) Am lăsat maşina după colţ. 

KAREN (ţipând)   Terry, strânge-l de gât! Fă-i ceva, că-l omor cu mâna mea! 

Apare MAMA din grădină. Poartă un petec  negru peste ochiul bolnav.  

MAMA (rece) Karen, asta e totuşi casa mea şi oaspeţilor nu le permit să să ţipe şi să ameninţe. E vorba de un anumit anumit standard de civilizaţie.  

TOM (uitându-se la MAMA)  Ce-ai păţit? Ţi-ai pierdut ochiul? 

MAMA   Cred că mi-a căzut când m-am aplecat peste focul de tabără. (Către KAREN) Ştii, noi fetele ne aprindem în două secunde. Aşa a ars lenjeria lui Henry, în două secunde. (KAREN  se duce la fereastră) 

TOM      Eu am plecat la culcare. 

MAMA (căre SHIRLEY) Shirley, să dispari când vine poliţia, că n-am chef să creadă că eu conduc un bordel. 

TOM (urcând scările)   Noapte bună. 

MAMA    Hai, sărut-o pe Mama. Doar e aniversarea ei.  

TOM zâmbeşte şi se duce să o sărute. Deodată, cu o mişcare iute, MAMA îşi încolăceşte braţul în jurul gâtului său şi-l sărută lung pe gură. TOM reuşeşte să se elibereze după câteva secunde.  

MAMA (către SHIRLEY, făcându-i cu ochiul)  Fă şi tu aşa, dacă poţi. 

     TOM, furios, iese în timp ce-şi şterge gura cu batista. 

MAMA    Of, parcă mă simt mai bine.  

TERRY   Mamă, poliţia poate  sosi în  orice moment! 

MAMA   Terry, te rog nu ridica vocea. Shirley nu poate să se gândească la o scuză  plauzibilă ca să se ducă sus. (Pentru scurt timp e linişte) 

HENRY (liniştit)  Nu suntem corecţi.  

MAMA (repezită)  Tu să taci!   ( SHIRLEY  porneşte spre uşă) 

HENRY (cu căldură) Du-te, Shirley. Pe uşa din faţă. Îţi aduc eu bagajul.  

SHIRLEY    Dar am nevoie de el. 

HENRY       Doar pentru că te afli în casa asta. 

SHIRLEY   Nu. Îl iubesc şi îi port copilul, înţelegi? 

MAMA (netezindu-şi rochia) Nu prea eşti originală, scumpo. 

SHIRLEY     Nu se vede încă, ştiu. 

MAMA        Ba se vede. 

SHIRLEY   Ştiai? 

MAMA  (întinzându-şi gâtul şi arătând zona superioară a gâtului)  Sus, aici se vede. În jurul gâtului. 

KAREN (încruntându-se) Tom n-a mers niciodată atât de departe. 

HENRY    Cred că trebuie s-o convingem să plece. 

MAMA (îngustându-şi ochiul) Ar fi timpul să te duci la doctor, Henry, pentru problema ta. A început să-ţi afecteze creierul. (TERRY îi aruncă MAMEI o privire fugară) 

SHIRLEY (curajoasă) Tu eşti acela care ar trebui să plece, Henry. 

HENRY (amabil)  N-am unde să mă duc, Shirley. 

SHIRLEY     Nici eu n-o să mai am dacă află ai mei de copil. 

MAMA (cu demnitate) Slava cerului că mai există oameni cu frica lui Dumnezeu, care încă respectă valorile creştine. Nu prea mulţi, recunosc, dar tot mai sunt câţiva. Cel puţin ştiu că vine dintr-o familie cumsecade. 

SHIRLEY (plină de speranţă)  Te bucuri că vom avea un copil? 

MAMA      Nu, nu prea. Nu-l văd decât cu urechile tale.  

SHIRLEY priveşte lung la spatele mamei, apoi se întoarce şi iese. 

TERRY     Chiar eşti de acord ca Henry să facă tratament?  

MAMA      De ce mă-ntrebi? 

TERRY     Pentru că în cazul în care se predă, acolo va face tratament. 

MAMA (indignată) Nu voi permite niciodată ca vreunul dintre fii mei să fie adus în faţa magistraţilor. 

TERRY     Dar eu? 

MAMA     Nici tu. 

KAREN    Nici el? 

MAMA     Nu, dacă îi face Mamei sale o mică favoare. 

KAREN (suspicioasă) Ce favoare? 

MAMA   Să uite Canada. (KAREN traversează scena spre ieşirea în grădină. TERRY, învins, se alătură lui KAREN) 

TERRY     Karen, hai să-i spunem direct, acum, chiar acum. 

KAREN (întorcându-se) Nu, Terry, nu. 

TERRY  Dar nu mă primeşte nimeni în Canada cu eticheta de pervers atârnată de spatele meu. Tu crezi că am vreo şansă? Spune tu, am? 

KAREN  Totul e atât de stupid. Trebuie să existe o soluţie.  

TERRY (furios)  Uite ce e, nu vreau sa fiu condamnat pentru c-am furat port-jartiere de damă.  Nu vreau ca cei din jur să mă considere anormal. 

KAREN  Shirley şi Tom vor spune adevărul. Le vom spune poliţiştilor despre lenjeria arsă. 

TERRY (distrus) Nu mai pot suporta încă o dată, mai ales dacă mă vor duce iarăşi la secţie. Îţi aminteşti cum a fost ultima oară?  

KAREN (calmă) Ce-i cu tine? Cauţi o scuză ca să rămâi?  M-ai minţit când a fost vorba de Canada? 

TERRY (încurcat) Nu, dar Mama a zis c-o să construim într-un ritm mai lent şi-o să fie mai uşor. N-a zis aşa? De fapt, munca asta m-a dărâmat. 

KAREN se uită la  TERRY şi după aceea se întoarce către MAMA cu o privire amară. 

KAREN      Ai avut într-adevăr o aniversare pe placul tău, nu? 

MAMA (veselă) Şi încă nu s-a terminat. 

TERRY      Foarte bine, Mamă. Pe noi lasă-ne-n pace.  

MAMA     Nu. Acum vreau de la voi o chitanţă pentru 25.250 de lire.  (Îşi deschide poşeta de seară şi scoate hârtie şi un stilou) 

KAREN (face ochii mari) Dar aceştia sunt banii lui Terry. 

MAMA      Au fost. 

KAREN     Doar tu i-ai dat şi i-ai spus să-i facă praf. 

MAMA      Pariez că acum îi pare rău că nu mi-a urmat sfatul. 

KAREN (cu un gest neajutorat) Terry, fă cum vrea ea. Scrie chitanţa. 

MAMA   Nu, prefer s-o scrii tu, Karen. Că doar tu ai luat banii şi i-ai pus bine. (Tăcere. TERRY şi KAREN se uită unul la celalalt) 

TERRY     Foarte bine. Scrie! 

KAREN (luând stiloul) Cu cerneală?... Sau poate preferi cu sânge? 

MAMA chicoteşte în timp ce KAREN începe să scrie chitanţa. Deodată se aud nişte urlete de groază care vin de la SHIRLEY. Toţi, în afară de MAMA, se ridică alarmaţi. HENRY se duce în hol. 

MAMA (cu o expresie îndurerată) Iar se dă în spectacol. (Se aude un alt urlet) 

HENRY    Urletul parcă a venit din camera ta, Mamă. 

MAMA   A, înseamnă c-a dat peste ochiul meu de sticlă. L-am lasat pe pernă. 

KAREN   Păi, nu ne-ai spus că l-ai pierdut la focul din grădină? (Se aude din nou un urlet) 

HENRY (privind la MAMA)  Mamă, n-ar fi trebuit să faci aşa ceva. 

MAMA  Nici ea n-ar fi trebuit să se culce în patul meu, nu? (Către KAREN) Ai terminat de scris? (KAREN îi dă chitanţa) Mulţumesc. Foarte drăguţ din partea ta.  

Intră TOM, foarte îngrijorat şi speriat. MAMA, liniştită, îşi pune chitanţa în poşetă. 

MAMA    Ia zi, tot se mai uită la ochiul meu? 

TOM (framântat, formează un număr de telefon) Se pare că ochiul tău i-a provocat un avort.  

KAREN (mergând spre uşă)   O, nu! Înseamnă ca e speriată de moarte. 

MAMA (către TOM)    Tu unde suni? 

TOM       La "Salvare". 

MAMA (vine la telefon) Dă-mi imediat telefonul! (Îi ia telefonul din mână. Formează un număr. KAREN ascultă) Alo, Poliţia? (Zâmbind politicos) Bună seara. Aş vrea să anunţ furtul unei maşini. Nu, de fapt maşina aparţine fiului meu. Am avut o petrecere în familie şi când a vrut să plece a constatat că maşina nu mai era în locul unde o parcase. (Pauză) Imediat. (Intinde receptorul) Au nevoie de nume, numărul maşinii, număr de înregistrare, etcetera.  

TERRY se duce către fundul scenei, ia telefonul şi vorbeşte în receptor.

MAMA   Vedeţi? Cel care a şterpelit maşina a dat şi spargerea la magazinul de lenjerie. Simplu, nu? (KAREN se îndreaptă spre uşă) Tu unde te duci? 

KAREN (furioasă)  Trebuie să stea cineva cu ea. 

   KAREN iese.  

TOM (facând câţiva paşi spre uşă) Să mă duc şi eu sus? 

MAMA (îl ia de braţ şi-l conduce la canapea) Nu, mai bine stai aici. 

TOM (îngrijorat)  O să se facă bine, nu?    (Se aşează pe canapea)  

MAMA (zâmbindu-i cald) Da, da. 

MAMA îi răvăşeşte duios părul, apoi se îndreaptă către  bar. Deschide uşile barulului şi melodia “Auld Lang Syne” susură veselă. 

TOM      Bine că nu mai ţipă.  

MAMA   Da, nu prea are consideraţie faţă de cei din jur. Ce bei, Henry?  

HENRY   Coniac, te rog. 

MAMA (turnând coniac)  Tom? 

TOM      Nici  nu ştiu dacă mai vreau ceva. 

MAMA  O să-ţi facă bine. Ai avut un şoc. (TERRY închide telefonul şi vine spre ea) 

TERRY  Vreau şi eu un coniac. Şi grăbeşte-te, Mamă, să se oprească odată muzica asta.  

MAMA (inspectând conţinutul barului) Eu cred că voi lua un lichior de mentă. (Închide barul, după ce scoate sticla. Muzica se opreşte) Să-nţeleg că nu-ţi place melodia? 

TERRY     Nu se prea asortează cu ce se-ntâmplă la etaj. 

MAMA (îi dă lui HENRY paharul şi se întoarce şi mai ia două pahare) Nu prea poţi da vina pe o melodie când rămâi însărcinată. 

TERRY      Pe Tom ai putea da vina.  

MAMA (dându-i un pahar lui TERRY) Nu. De ce să fie Tom ţapul ispăşitor? 

TERRY      Să fi fost şi el mai precaut. 

MAMA      Presupun că a fost. (Dându-i un pahar  lui TOM) Poate  unul din ceilalţi n-a fost precaut. Eu am spus întodeauna, dacă te distrezi, trebuie să şi plăteşti. 

HENRY (se duce la bar) Dar niciodată nu faci ce spui. (Pentru o clipă MAMA îl priveşte acru pe HENRY,  apoi zâmbeşte) 

MAMA (lejer) Du-te, dragă, de-aici şi cumpără-ţi nişte chiloţei.  (Îşi ia paharul) 

TERRY  E adevărat, Mamă. Tot timpul te distrezi pe gratis. (MAMA zâmbeşte din nou şi se uită la TERRY) 

MAMA   Terry, ţi-aş ramâne îndatorată dacă mâine dimineaţă, la ora 6 fix, vii să mă duci cu maşina la  firmă. 

TERRY (holbându-se la ea)  La 6 dimineaţa?  

MAMA     Vreau să-ncep lucrările la blocul de birouri cât mai repede. 

HENRY (surprins)  Ce bloc de birouri ? 

MAMA  Ştiţi parcela din apropierea gării pe care am cumpărat-o acum câţiva ani? Acolo se va face un bloc de birouri. Nu v-am spus? 

HENRY  Ne-ai spus un singur lucru. Că n-o să mai muncim atât de mult. 

MAMA   A, da, asta a fost înainte să mă supăraţi. Dar există o lege a compensaţiei. Ne transformăm într-o societate cu răspundere limitată, iar tu şi Tom veţi fi directorii companiei şi veţi avea salarii grase de acum înainte. 

TERRY  Şi cu mine ce se-ntâmplă? 

MAMA (uşor)   Pe tine sunt foarte supărată. (Intră KAREN) Karen, de ce nu stai cu ea sus? 

KAREN      Nu s-a întâmplat nimic. Alarma falsă.  

MAMA    Şi când te gândeşti că m-am îmbolnăvit de grija ei. Şi acum ce face? Râde pe seama noastră? 

KAREN    Ba plânge de-şi dă sufletul ! 

MAMA     Bineînţeles, aşa e piesa! 

KAREN    Era să-i omori copilul. 

MAMA    Dacă te aude cineva, ar crede c-am împins-o într-o baie de gin fierbinte. 

TERRY  Când ai crezut că Shirley a avortat, n-ai arătat nici un strop de milă. 

MAMA (apropiindu-se de TOM)  Pentru că ştiam c-o să-i treacă. 

HENRY    De fapt sperai că va pierde copilul. 

MAMA (apropiindu-se de HENRY)  Cum spui lucrurile astea oribile despre mama ta?  

HENRY bombăne plictisit şi întoarce spre fundul scenei. 

TOM  Îţi spune eu. În timpul revoluţiei franceze, nu te-ai fi mulţumit să tricotezi ca celelalte baborniţe. Nu, te-ai fi dus să mânuieşti tu însăţi ghilotina. Şi după aceea, cu coşul plin de căpăţâni, te-ai fi învârtit prin piaţă ca să le vinzi. Trei la o monedă.  (MAMA se duce spre TERRY, iar KAREN se alătură lui TOM) 

KAREN (hotarâtă)  Tom, trebuie s-o faci să plătească în vreun fel pentru ce i-a facut astă-seară lui Shirley.  

MAMA    Terry.  (TERRY pleacă de lânga ea) 

TOM        Şi tu ce-mi recomanzi? S-o pun pe focul din grădină? 

KAREN   Nu, Tom. Ci doar să pleci de aici. Fără tine aici, nu mai are pe cine să sfâşie. Şi eu vreau să văd cum moare de foame. (Apropiindu-se de MAMA, către TOM) Pleacă, Tom. Părăseşte-o. 

MAMA     Dumnezeule, e galbenă de invidie, şi asta numai pentru că...  

KAREN (întorcându-se spre TOM)  Pleacă, Tom. Du-te la Shirley. 

MAMA  N-o să facă el aşa ceva. 

TOM Shirley nu mai vrea să aibă de-a face cu mine, după tot ce-a păţit din cauza mea în seara asta. 

KAREN   Tom! Fata ta te aşteaptă în maşină. (TOM se uită la KAREN cu neîncredere) 

TOM       Serios? 

KAREN  Da. (Cu un zâmbet slab) Cred că nu-i în toate minţile, nu?  

TOM       Crezi că mă mai vrea? 

KAREN  Da! 

TOM (nu-i vine să creadă) Doamne! Mica mea Shirley e chiar puternică. (Arătând cu degetul către MAMA) Da, iubito! Te părăsesc. Să nu uiţi să mă treci în testament. (Se întoarce şi se îndreaptă spre uşă) 

MAMA     N-ai să pleci nicăieri. 

TOM (înflăcărat) Dă-mi un motiv ca să te arunc prin acoperiş. 

MAMA   Când ne mai vedem? 

TOM      În iad. Parcela 27. 

MAMA    N-o să mă părăseşti niciodată. 

TOM    Mâine la prima oră depun actele pentru căsătorie. 

HENRY  Tom, pot să fiu cavaler de onoare? 

TOM    Poţi să fii şi domnişoară de onoare. 

TOM iese. După o scurtă pauză, veninul adunat de  MAMA se revarsă.  

MAMA  (către KAREN) Tu l-ai îndemnat pe micul meu Tommy să mă părăsească! Eşti un cancer.  

TERRY     Stai, Mamă, acum eşti supărată că l-ai pierdut pe Tom... 

MAMA    Şi tu eşti acela care mi-a adus-o aici. O să te jupoi de viu, Terry, şi cu pielea ta o să-ţi şterg copiii pe faţă. (TERRY pleacă spre pian mirosind pericolul)  

KAREN (uitându-se la MAMA)  Dumnezeule, e doar fiul tău. (MAMA simte că a preluat din nou supremaţia) 

MAMA   Nu e fiul meu, e o scursură. Mi-e scârbă. Totdeauna a fost aşa. Nici nu mă mir că-mi reaminteşte de taică-sau. Înţepenit acolo lângă pian. Ca un prepelicar plin de bale. (KAREN  se alătură lui TERRY) 

HENRY    Ei, ei, Mamă... Tu doar îl iubeai pe Tata. 

MAMA    Sigur că îl iubeam. După ce mă culcam cu el. 

TERRY (stingherit, jenat)  Cred ca nici tu nu crezi ce spui. Altfel, nu l-ai fi comemorat astă-seară. 

MAMA    Tot ce am făcut a fost pentru naivi şi fiecare e puţin naiv, nu?  

TERRY    N-ai simţit nimic pentru mine niciodată?  

MAMA     Ee… 

TERRY   Aşa e, nu?  

MAMA (în defensivă) Ştii...  

TERRY    Aşa e? Vreau să ştiu!  

KAREN  Aşa e! Şi n-are nici o legătură cu faptul c-ai împuşcat-o în ochi. 

TERRY (către MAMA) Accidentul acela te-a îndârjit împotriva mea. 

KAREN  Nu, nu, nu! Nu i-a păsat niciodată de tine! Pentru ea n-ai fost niciodată decât... decât un prepelicar bălos.  

MAMA    Glumeam, dragă. 

KAREN (întorcându-se)  Prostii! (Apropiindu-se de TERRY) Uită-te la ea, Terry, de ani de zile aştepţi măcar un gest prin care să-ţi arate că-i pasă. Dumnezeule Mare, ştiu cum te simţi, pentru că şi eu am tot aşteptat de la tine acelaşi lucru. Un mic semn de la tine ca să-nţeleg că nu-s doar cea de pe locul doi.  Dacă ai simţit astfel, îmi poţi da acest semn acum, Terry. Sigur dragostea mea e mai bună decât nimic, căci de la ea asta-i tot ce vei primi.  

MAMA    Aşadar, mai avem un ultimatum. 

KAREN Nici vorbă. Eu aş fi foarte mulţumită dac-ar spune c-o să te vadă mai rar de-acum încolo. 

MAMA    Dacă vrei iubirea mea, Terry, nu vei face aşa ceva. 

TERRY   Îmi pare rău de Tom, Mamă. (Privind către KAREN) Timpul  a fugit pur şi simplu, Karen. Mama ta o să se îngrijoreze. Ştii cum e ea. (Se îndreaptă către uşă) 

MAMA     Nu uita să vii sa mă iei  mâine dimineaţa la ora 6. 

TERRY (plat) O să fiu prea ocupat, Mamă. 

MAMA     Ocupat cu ce? 

TERRY (privind la KAREN) Cu o mulţime de lucruri pe care trebuie să le punem la punct înainte să plecăm în Canada. (KAREN se învârte uluită)  

MAMA    Canada? Tipic, tipic pentru tine, Terry. Acum, vreau să... 

TERRY (furios, o împinge deoparte) S-a terminat, Mamă! (Îi face semn cu capul lui KAREN) Hai, Karen! 

MAMA (în timp ce TERRY pleacă) Terry! 

   TERRY iese. KAREN e atât de emoţionată încât nu-şi găseşte cuvintele. 

KAREN (jumătate plângând, jumătate râzând) E minunat! Iar el este chiar frumos cu atitudinea aceasta. Dumnezeule, e chiar frumos. (Se duce la uşă, se întoarce şi încearcă disperată să mai zică ceva, dar nu poate să-şi exprime sentimentele în cuvinte. În sfârşit, ridică mâinile, triumfatoare şi ţipă) Uraaa!!! 

Plângând şi râzând în acelaşi timp, KAREN iese.  MAMA se reazămă de masă, înfrântă. După câteva momente se uită la HENRY. În privire i se citeşte scârba şi dispreţul. HENRY îi răspunde cu un zâmbet larg. 

HENRY (amabil, în timp ce se duce spre fundul scenei) Mă duc sus să fac o baie. 

MAMA Cum îl chema pe francezul ăla pervers care picta numai femei care intrau şi ieşeau din baie? 

HENRY   Nu ştiu, Mamă. De ce? 

MAMA (plină de dispreţ) Te-ar fi iubit. (HENRY o priveşte şi zâmbeşte din nou) 

HENRY    Noapte bună, Mamă. 

HENRY iese. Se lasă tăcere în timp ce MAMA se aşează pe canapea şi-şi ia paharul. 

MAMA (acră) De! Copiii! Până la urmă tot ţi-o fac! 

Cortina cade încet.       

                                    FINAL               

RECUZITA NECESARA           - Aniversarea - 

ACTUL 1 

Uşa închisă, ferestrele închise, perdelele strânse. 

Masa din spatele canapelei. Pe ea:

                        -telefon

                        -vas de aramă

                        -scrumieră 

Măsuţa din faţa canapelei. Pe ea:

                        -cutie de ţigari cu ţigări în ea

                        -brichetă

                        -scrumieră 

Vitrina cu suveniruri.

-În interior: diverse obiecte, suveniruri, incluzând chiar şi o păturică.

-Pe ea: -o oglinda mică

        -o cană de porţelan

        -o perie  pentru scărpinat 

Pe peretele din dreapta

                  -2 diplome înramate

                  -2 certificate înramate 

Pian, în spate, dreapta. Pe el:

      -o fotografie înrămată a lui "Tata".

      -diverse instantanee  ale copiilor, tot înramate.

      -un certificat înrămat.

      -3 felicitari. 

Coş pentru hârtii lângă pian. 

Barul

      -În interior:   - o sticla de coniac

      - o sticlă cu lichior de mentă

                  - alte sticle

                  - 4 pahare de coniac

                  - 1 pahar de lichior 

      - Pe  bar: - sticla de coniac cu suficient lichid pentru 2 pahare

     -  veioza 

În culise:  - 3 buchete de flori Învelite în celofan (HENRY, KAREN, TERRY)

o revista pentru femei  

În hol: - pardesiul lui HENRY 

                     

      Obiecte personale 

      SHIRLEY - poşeta cu oglinda

      TOM  - bricheta

      TERRY - teanc de bancnote

                  - cheile de la maşina

                  - bricheta 

      KAREN - haina

                  - poşeta cu ţigari şi chibrituri

   - un coş de piaţa cu pantofi şi jucării în interior 

      MAMA - haina de vizon

                  - lornion atârnat cu panglica.

                  - manuşi

                  - poşeta conţinând un plic lung similar cu cele folosite

                        în birouri.    

      Actul II 

      -Uşa închisa

      -Perdele strânse 

      -Flori pe masă

      -Revista pentru femei 

      Plus de décor:

      -flori pe măsuţa de lânga sofa

      -6 cupe de şampanie pe bar

      -un pahar de brandy

-farfurioare pentru alune pe: -pian

                                                -măsuţa de la sofa

                                    -bar 

      În culise:

      -2 vaze pline cu flori (HENRY)

      -o cutie cu alune(KAREN)

      -o sticla de şampanie desfăcută (TERRY)

      -un pahar de şampanie (HENRY

      Personal

      -TOM  - o ţigară de foi

      -TERRY  - o batistă     

      Actul 3 

      -Uşa deschisă

      -Ferestrele deschise

      -Perdelele strânse 

      Pahare de şampanie 

      Plus de décor:

      - Poşeta de seara a mamei cu creion şi hârtie  (pe măsuţa de lânga sofa)  

      -În culise: -un sertar lung plin cu lenjerie de dama (HENRY)

                  -2 cutii de carton pline cu lenjerie de dama (MAMA)

                  -petic de catifea pentru acoperit ochiul. 

      -Efecte sonore:

                  -maşini care se aud trecând în depărtare

                  -cutie muzicala care cânta Auld Long Syne.  

      -Perdelele sunt trase sau stânse manual din culise.                                           

               Traducerea şi adaptarea:  Anca Florescu  şi  Costin Manoliu                   

  Aminteste-ti datele mele