Monolog cu păpuşă într-un teatru de garaj şi curte

publicat:
13.02.09
in sectiunea:
trimite si altora
De vreme ce aproape orice discurs public indiferent pe ce temă începe cu o referire la recesiunea mondială gândul te duce la aceeaşi temă şi atunci când constaţi că artiştii preferă monologuri. Dar culmea spectacolului „economic” este acela cu un singur personaj şi nu de orice fel ci o păpuşă de lemn.

Să pui în scenă un monolog cu o păpuşă şi o voce de actor poate să nu sune prea atractiv dar ideea actorului Ovidiu Mihăiţă iniţiatorul teatrului „Auăleu-teatru de garaj şi curte” activ deja de câţiva ani la Timişoara produce un rezultat cât se poate de simpatic. Mihăiţă a re-descoperit un text scris pe vremuri de regizorul Ion Sava despre o repetiţie. „Paricidul” e scris cu mult umor şi o limbă ascuţită de un profesionist al teatrului care activa în perioada în care această artă se lupta cu o artificialitate de care a scăpat cu greu în mult mai mult timp decât ar fi fost normal. Un actor repetă o scenă din spectacolul pe care îl are de jucat peste numai câteva ore o scenă în care trebuie să-şi ucidă mama – iar monologul lui e alcătuit de fapt din gândurile care îi trec prin cap unele direct legate de teatru altele cât se poate de personale. Fiind o meditaţie pe tema acestei profesii pe tema condiţiei actorului şi a artei sale pe tema condiţiei dramaturgiei textul foarte amuzant de altfel îşi găseşte forma cea mai potrivită în combinaţia marionetă-voce de actor fiindcă vorbele rostite par a fi chiar gândurile micii păpuşi de lemn cu sfori pe care o vezi pe scena improvizată în garajul unde joacă de obicei trupa.

Păpuşa este o veche marionetă primită cadou de actriţa mânuitoare Maria Gornic (care îi şi dă viaţă aici). Cu mici modificări (printre care aceea că a primit o pereche de ochi noi) păpuşa a ajuns să semene puţin cu acela care o ajută să vorbească (actorul Ovidiu Mihăiţă) iar cu ajutorul lui Mihai Bogatu (lumini şi efecte de scenă) ea devine eroul unui spectacol adevărat. Un spectacol plin de umor de tensiune şi de înţelesuri la fel de valabile azi ca şi ieri.

Şi uite cum un teatru mic care îşi joacă spectacolele într-un garaj reuşeşte să atragă în mod neaşteptat atenţia asupra unei arte a cărei unică ambiţie este să fie vie oriunde ar fi amplasată scena pe care urcă actorii şi din orice ar fi făcuţi ei.



Autor: Gandul

Sursa:Gandul

Voteaza:
+2 2voturi

Comentarii


stiri recente

Arhiva

sectiuni

vizualizeaza ca norisor / lista

  Aminteste-ti datele mele